PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

corectă a unei sarcini (probleme), în schimb, voinţa, perseverenţa, capacitatea de ataşare de
sarcină, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura finalizarea ei
corespunzătoare; astfel se explică de ce unii elevi buni la învăţătură nu sunt în mod necesar
inteligenţi, în timp ce alţii extrem de inteligenţi, nu strălucesc din punctul de vedere al
rezultatelor şcolare.
Asocierea imaginilor sau ideilor (creativitatea) depinde de inteligenţă în timp ce supleţea
sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate, de stilul său. La unii elevi, există un
flux de operaţii mintale nereglate de ordinea sau de necesitatea obiectivă fapt ce le asigură
producţia de idei noi deosebite, pe când la alţii întâlnim un lanţ ordonat şi precis de operaţii
fapt ce caracterizează un stil intelectual riguros dar nu neapărat creativ.
Nivelul de dezvoltare (înalt, mediu, scăzut) este o trăsătură intrinsecă a inteligenţei, dar
modul de utilizare al acesteia este influenţat de personalitate. Sunt elevi cu nivel înalt de
inteligenţa pe care îl folosesc, însă, în sarcini minore; alţii, cu nivel mai scăzut de
inteligenţă, conştienţi însă de aceste limite, se orientează spre activităţi mai importante dar
pe care le pot îndeplini şi de aceea par a fi mult mai productivi decât primii. Nu sunt puţine
cazurile în care elevi cu rezultate bune la testul de inteligenţă nu obţin rezultate la
învăţătură pe măsura posibilităţilor lor. Şi invers, există elevi cu o capacitate limitată, care
însă muncesc din greu şi care pot să realizeze mai mult decât se aşteaptă de la ei. Pentru un
educator, apariţia unor discordanţe radicale între nivelul intelectual şi randamentul la
învăţătură trebuie să fie un semnal de alarmă asupra existenţei unei situaţii care necesită o
investigaţie mai amănunţită.
Să nu uităm însă că deşi inteligenţa este un factor important al reuşitei şcolare, ea nu este
singurul factor care o influenţează. Motivaţia, deprinderile de a învăţa, calitatea predării,
relaţiile profesor-elev, condiţiile din familie, precum şi alte variabile similare influenţează
modul în care elevul îşi îndeplineşte sarcinile şcolare.
O realitate pe care o scot în evidenţă testele de inteligenţă este aceea a existenţei
diferenţelor individuale în ceea ce priveşte nivelul inteligenţei. Coeficienţii de inteligenţă se
distribuie pe o linie continuă, de la deficienţa mintală până la capacitate intelectuală înaltă.
Aceste diferenţe se constată în mod regulat în şcoală, deoarece copiii cu niveluri
intelectuale diferite progresează în ritmuri diferite. Cunoaşterea acestor diferenţe
individuale în activitatea intelectuală este o condiţie a desfăşurării cu succes a programelor
educaţionale. A nu ţine seama de ele înseamnă a nu obţine efectele calitative aşteptate.
Respectarea diferenţelor individuale se poate face de către profesor prin distribuirea unor
sarcini de învăţare adaptate nivelului intelectual al elevilor.
Este important să se cunoască cât mai devreme posibil copiii care au dificultăţi de învăţare
din cauza deficienţei mentale, fie pentru a le oferi o educaţie integrată care să-i facă să
beneficieze cât mai mult de posibilităţile lor, fie pentru a-i orienta către un învăţământ
special. Aceste cazuri trebuie semnalate psihologului şcolar.
În clasa şcolară pot exista şi copii cu un nivel ridicat al inteligenţei (supradotaţii), care, de
asemenea, necesită o atenţie specială. Problema educării copiilor supradotaţi este
controversată. Există opinii care susţin că aceştia ar trebui să beneficieze de programe
educative speciale (clase speciale, instrucţie accelerată, adică posibilitatea de a parcurge
două clase într-un an, admiterea devansată în învăţământul superior, cursuri speciale în
62