PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

Imaginaţie creatoare voluntară care se referă la creaţie (artistică, ştiinţifică, tehnică,
etc.). În mod evident, pe noi ne interesează imaginaţia creatoare voluntară.
Procesele fundamentale şi însuşirile imaginaţiei
Imaginarea unor noi obiecte, simboluri, idei implică două procese fundamentale ale
gândirii: analiza şi sinteza. Prin analiză se realizează o descompunere a unor reprezentări,
care, mai apoi, prin sinteză, sunt reorganizate în alte structuri deosebite de cele percepute
sau gândite anterior. Sinteza are loc în diferite moduri numite de obicei procedeele
imaginaţiei:
a) Aglutinarea se produce când părţi descompuse din diferite obiecte sunt recombinate
astfel, dând naştere unor noi obiecte cu aspect eterogen. Aglutinarea, în traducere din limba
greacă „încleiere”, se referă la unirea părţilor a două sau mai multe obiecte sau procese care
se reunesc în aşa fel încât se obţine imaginea unui nou obiect. Aglutinarea nu cunoaşte
neapărat o largă răspândire: cu ajutorul ei se reuşeşte destul de rar crearea unei imagini
care mai apoi se materializează într-un obiect real, de exemplu „Sfinxul”.
b) Modificarea dimensiunilor iniţiale ale obiectului sau fenomenului. De exemplu,
modificarea dimensiunilor umane a adus, în mitologie, la imaginea de uriaşi şi de pitici.
c) Multiplicarea obiectelor este relativ asemănătoare cu modificarea dimensiunilor;
multiplicarea şerpilor a creat în mitologie imaginea balaurului cu şapte capete.
d) Analogia este un procedeu prezent mai ales în ştiinţă şi tehnică. În perioada interbelică,
la începutul descoperirilor din microfizică, structura atomului a fost imaginată ca fiind
similară cu aceea a sistemului solar.
e) Imaginile creatoare se pot obţine prin intermediul accentuării. Aceasta se referă la faptul
că în imaginea nou creată se evidenţiază o anumită parte, specifică, ce-i oferă nota distinctă
(de exemplu caricatura).
f) Procedeul de supraapreciere (subapreciere) se deosebeşte întrucâtva de accentuare. Dacă
accentuarea este sublinierea unei părţi a obiectului, atunci sub ori supra-aprecierea se
răsfrânge asupra întregului obiect.
g) Există opinii care consideră că unul dintre cele mai complicate procedee ale imaginaţiei
este tipizarea. Pictorii şi scriitorii se bazează în mare măsură pe acest procedeu.
Pentru ca opera să fie veridică, autorul trebuie să exprime în personaj, sau în situaţie, nu
persoana sau situaţia singulară ci elementele tipice ale acesteia. Tipizarea este un proces
complicat de descompunere şi combinare în urma căruia se cristalizează imaginea (omul,
faptele lui, relaţiile cu alţi oameni). Schematizarea poate fi văzută ca fiind o formă
particulară a tipizării.
În context trebuie amintite o serie de aspecte legate de gândirea creatoare. Însuşirile
psihice prin intermediul cărora care se manifestă imaginaţia sunt fluiditatea, plasticitatea şi
originalitatea. Dat fiind rolul central, extrem de important pe care-l joacă imaginaţia în
cadrul creativităţii, aceste însuşiri au devenit principalele caracteristici ale gândirii
creatoare
fluiditatea - posibilitatea de a-ţi imagina, în timp scurt, numeroase imagini sau idei,
29