PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

5.5 Stimularea creativităţii şi metode de eliminare a blocajelor acesteia
Pentru stimularea creativităţii mai întâi, trebuie combătute anumite piedici care stau în
calea manifestării imaginaţiei. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt
denumite de obicei blocaje. Pot fi evidenţiate câteva categorii mari de blocaje.
5.5.1 Blocajele sociale
Conformismul se referă la dorinţa oamenilor ca toţi cei din jur să gândească la fel ca
ei. Cei cu idei sau comportări neobişnuite sunt priviţi cu suspiciune şi chiar cu dezaprobare.
În general, în anumite tipuri de societăţi se manifestă o neîncredere în fantezie şi o preţuire
exagerată a raţiunii şi logicii.
5.5.2 Blocajele metodologice
Aceste blocaje sunt cele care rezultă din procedeele de gândire. În această categorie pot fi
încadrate următoarele aspecte:
Rigiditatea algoritmilor anteriori. De multe ori, societatea şi obiceiurile, anumite
standarde de gândire, îi fac pe indivizii umani să acţioneze conform unor modele de gândire
rigide, a unor algoritmi care răspund unei tendinţe de a simplifica cât mai mult modalităţile
individului de a interacţiona cu mediul; aceşti algoritmi, utili din perspectiva
interrelaţionării simplificate, nu sunt neapărat cele mai potrivite căi de concepere a
realităţii. În ştiinţă, rigiditatea unor algoritmi de gândire anteriori a împiedicat deschiderea
unor noi căi de cercetare.
Fixitatea funcţională se referă la utilizarea uneltelor, a instrumentelor, a obiectelor, în
general, potrivit funcţiei lor obişnuite, şi nu ne vine în minte să le utilizăm altfel.
Critica prematură, evidenţiată de Alex Osborn1 (1888-1966), în cadrul unei celebre metode
de stimulare a creativităţii, se referă la tendinţa generală de a începe să discutăm critic toate
soluţiile propuse pentru rezolvarea unei probleme, fără a se ţine seama de faptul că această
critică prematură inhibă şi blochează dezvoltarea altor idei care pot constitui soluţii viabile.
5.5.3 Blocajele emotive
Această categorie de blocaje se referă la influenţa semnificativă a factorilor emotivi asupra
actului creator. Teama de a nu greşi, de a nu se face de râs, poate împiedica pe cineva să
exprime şi să dezvolte un punct de vedere creativ. De asemenea, graba de a accepta prima
idee este o altă sursă de blocaje deoarece în multe cazuri soluţia unei probleme poate apare
mai târziu. În sfârşit, unii indivizi se descurajează rapid, nu rezistă presiunilor emoţionale,
ştiut fiind faptul că munca de creaţie, este dificilă şi solicită eforturi de lungă durată.
Cum pot fi înlăturate aceste blocaje? Pentru înlăturarea acestor blocaje şi pentru stimularea
creativităţii pot fi evidenţiate două categorii importante de căi de acţiune.
(1). În primul rând este vorba înlăturarea barierelor menţionate mai sus, de la o vârstă cât
mai fragedă, din şcoală, din familie printr-o intervenţie directă asupra copiilor. Aşadar, un
rol important revine, în acest caz, părinţilor şi profesorilor. Pot fi evidenţiate câteva
atitudini ale părinţilor şi profesorilor care pot încuraja creativitatea copiilor:
31