PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

Psihologia contemporană a scos în evidenţă avantajele lucrului în grup şi a învăţării prin
cooperare. Mai întâi s-a constatat că lucrând în grup se găsesc mai multe idei decât dacă
membrii grupului ar lucra separat. Ideile emise de către cineva pot schimba punctul de
vedere al celuilalt, care poate să le continue, să le îmbogăţească. Cele mai importante
probleme referitoare la această metodă se referă la faptul că în primul rând, asemenea
activităţi cer foarte mult timp şi în al doilea rând se impune o regândire şi o decantare a
conţinuturilor învăţării. În aceste condiţii, expunerea didactică nu poate fi complet
eliminată. Mai întâi expunerea didactică este necesară pentru relatarea unor evenimente sau
în descrieri; aşa sunt majoritatea lecţiilor de literatură, istorie şi geografie. Apoi este vorba
despre lecţiile de recapitulare şi de sistematizare a materiei (indiferent de obiectul de
studiu) în cadrul cărora trebuie trecută în revistă o cantitate mare de informaţii în timp
scurt. Pe de altă parte, trebuie observat faptul că şi o lecţie bazată pe expunerea profesorului
poate fi activă, dacă ea răspunde unei probleme practice, ridicată fie de elevi, fie de
profesor. Problematizarea conţinuturilor poate fi astfel o alternativă viabilă pentru a
eficientiza metoda expozitivă şi a stimula dezvoltarea gândirii la elevi.
Şi în final, trebuie subliniat un alt lucru extrem de important. Modificarea acestor metode
de activitate trebuie însoţită de schimbări pe toate palierele procesului educaţional: de la
organizare şi dotare materială a învăţământului, până la aspecte privind conţinuturile
învăţământului şi evaluarea. Implicaţiile sunt multiple şi numeroase; de exemplu, oricât de
mare ar fi efortul depus de profesor pentru activizarea elevilor şi pentru stimularea gândirii
acestora dacă se utilizează evaluarea bazată pe reproducerea materialului învăţat, se pierde
eficienţa generală a procesului.
24