DOCUMENTE

[4] Teofil Bugnariu (1905-1992), absolvent al facultãþii de litere din Cluj, în perioada interbelicã
redactor la „Patria”, „Societatea de Mâine” ºi „Tribuna”, ºef de serviciu la Preºedinþia
Consiliului de Miniºtri (1940-1947), iar dupã rãzboi bibliograf ºi ºef de serviciu la Biblioteca
Universitarã din Cluj. În afarã de contribuþiile sale bibliografice (îndeosebi în etnografie), a
publicat versuri, studii de istorie literarã ºi traduceri din autori maghiari.
[5] Lajos Jordáky (1913-1974), absolvent al Universitãþii din Cluj, doctor în economie ºi
ºtiinþe sociale (1944). Profesor la facultatea de istorie ºi cercetãtor la Institutul de istorie ºi
arheologie din Cluj. Deºi a fost militant social-democrat ºi comunist înainte ºi dupã 1944,
a cunoscut detenþia politicã în 1952-1955 ºi 1957-1958. În documentele volumului de faþã
se gãsesc numeroase referiri la el, inclusiv pentru perioada de „dizgraþie”. Ca istoric, a
publicat lucrãri asupra miºcãrii muncitoreºti ºi socialiste, biografii ºi monografii, precum:
A tudományos szocializmus Franciaországban [Socialismul ºtiinþific în Franþa] (1945), A
márciusi ifjúság [Tineretul din martie] (1956), Az erdélyi némafilmgyártás története, 1903-
1930 [Istoria filmului mut în Transilvania] (1980), Janovics Jenõ és Poor Lili (1971) etc.
Asupra lui vezi Gyula Dávid, Erdélyi irodalom, világirodalom [Literaturã ardeleanã, literaturã
universalã], Csíkszereda, Pallas-Akadémia Könyvkiadó, 2000, p.215-230.
[6] István Lakatos, tipograf din Cluj, membru al Comitetului Maghiar din Partidul Social-
Democrat, adept al „autonomismului” Transilvaniei. În ºedinþa comisiei juridice din 15
februarie (în cadrul întrunirii menþionate în document), Lakatos a reluat ideea continuãrii
sistemului cooperatist transilvãnean, care avea deja o bunã tradiþie. La începutul anilor ‘50
a fost condamnat, alãturi de Gyárfás Kurkó, la 25 ani muncã silnicã.
[7] Nicolae [Miklós] Goldberger (1904-1970) este cel care la Congresul al V-lea al P.C.R. din
3-24 decembrie 1931, þinut în apropierea Moscovei, a formulat teza conform cãreia
România era un stat imperialist care asuprea naþionalitãþile conlocuitoare. Dupã 1944 deþine
funcþii importante în domeniul propagandei ºi învãþãmântului de partid. În anii ‘50, soþia
sa, Fanny, a fost ºefa Cancelariei C.C. al P.C.R.
[8] Edgár Balogh (1906-1996), absolvent al facultãþii de litere din Praga (1928), de unde se
reîntoarce în România în 1935. Se afirmã ca istoric ºi critic literar, fiind redactor la „Brassói
Lapok” (1937-1940) ºi „Világosság” (1944-1948). A fost profesor la Facultatea de filologie
a Universitãþii „Bolyai” din Cluj între 1948-1968 (catedra de literaturã maghiarã) ºi
redactor ºef adjunct la „Korunk” (1957-1970). A fost unul din conducãtorii Uniunii
Populare Maghiare (vicepreºedinte între 1945-1949). Vezi E. Balogh, A szeretet dicsérete
[Lauda iubirii], în „Keresztény Szó”, Cluj, III, 1992, nr. 4, p.11-13.
[9] Membru marcant în U.P.M. ºi P.C.R., János Demeter (n. 1908) a fost unul din membrii
fondatori ai revistei „Erdélyi Fiatalok” (1930-1940). Absolvent al facultãþii de drept din
Cluj, doctor în ºtiinþe juridice, a activat în miºcarea comunistã încã din perioada interbelicã
(a fost ºi redactor al ziarului „Falvak Népe”, organ al P.C.R., în ilegalitate). Dupã rãzboi
a fost unul din liderii de marcã ai Uniunii Populare Maghiare, avocat ºi profesor universitar
la Cluj, deputat în Marea Adunare Naþionalã. Aflat în strânse relaþii cu grupul Lajos
Jordáky, J. Demeter este condamnat politic în 1950, în 1956 fiind reabilitat. Între 1969-
1976 a fost preºedintele filialei clujene a Consiliului Muncitorilor de Naþionalitate
Maghiarã.
[10] Ferenc Bruder (1895-1965), emigrat în România dupã Revoluþia din Ungaria (1919).
Era membru al Comitetului Maghiar al Partidului Social-Democrat. Va fi exclus din P.C.R.
în 1949 pentru deviere de la linia partidului (Arh.St.Cluj, Comitetul de partid. Comisia de
verificare, dos. 40/1950, f.80-81).
[11] Tudor Bugnariu (1909-1988), absolvent al facultãþii de litere ºi filozofie din Cluj ºi
asistent suplinitor la catedra de limba ºi literatura veche românã (1 sept.1932-1 iul.1933).
Datoritã activitãþii sale de „stânga” (redactor al publicaþiei „Alte zãri”, membru în
Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj etc) este scos din învãþãmânt. În 1940 a fost
internat în lagãrele de la Caracal ºi Someºeni, iar dupã 23 august 1944 devine primar al
Clujului. În 1948 revine în învãþãmântul universitar, la început ca asistent fãrã platã la
catedra de sociologie (Arh.St.Cluj, Facultatea de litere, dos. 472/1947), apoi ca profesor,
devenind succesiv decan, prorector ºi adjunct al ministrului învãþãmântului (1956). Pentru
scurtã vreme, în 1948, a fost consilier cultural la Belgrad. Din 1957 trece la catedra de
filosofie a Universitãþii din Bucureºti, anterior fiind ales membru corespondent al
Academiei (1955). A publicat îndeosebi studii de marxism, materialism dialectic ºi istoric.
În 1957 s-a recãsãtorit cu Dorli, fiica filosofului Lucian Blaga.
[12] Vasile Pogãceanu a devenit ulterior ministrul Cultelor (23 iunie 1951-24 ianuarie 1953).
54