DOCUMENTE

puþin în comunele de sub influenþa F.N.D.-ului – existã administraþie democraticã:
autonomie localã. Aºa fiind, terenul este pregãtit, descentralizaþia se poate introduce
prin constituirea unui organ administrativ superior al Transilvaniei de Nord.
2. Tendinþa de democratizare a Transilvaniei de Nord a putut obþine aceste
rezultate, fiindcã vestea apropierii trupelor ruseºti a îndemnat pe toþi aceia care au
fost interesaþi într-o mãsurã oarecare în politica ºi administraþia fascistã sã plece
cu trupele în retragere. Deci, în momentul sosirii trupelor ruseºti, conducãtorii
fasciºti fãrã excepþie, iar aderenþii lor în majoritate covârºitoare, nu se mai aflau pe
teritoriul Transilvaniei de Nord. Aceastã împrejurare trebuie sã se ia în considerare
cu ocazia organizãrii administraþiei Transilvaniei de Nord.
3. Între anii 1919-1940, pe terenul legislativ, exista între Transilvania ºi Vechiul
Regat o diferenþã esenþialã: legile de bazã (cum sunt codul civil, penal, comercial,
cambial etc) n-au fost unificate, decât scurt timp înaintea anului 1940. Dupã toamna
anului 1940, legile româneºti au fost scoase din vigoare în Transilvania de Nord
ºi au fost introduse legile maghiare ºi timp de patru ani o serie de ordonanþe
necunoscute în România. De la toamna anului 1944, conducãtorii administraþiilor
locale (prefecþii), din dorinþa de a democratiza sistemul de legiferare din Transilvania
de Nord, revocând o mare parte din legile maghiare, au publicat o serie de ordonanþe,
chemate sã reglementeze viaþa dupã normele democraþiei. Acum suntem în
ajunul unui nou sistem: introducerea din nou a legislaþiei româneºti.
Se poate constata, deci, cã pe teritoriul Transilvaniei de Nord, într-un timp relativ
scurt, existau multe sisteme de legiferare, care au adus cu sine câte o zguduire
a vieþii. Totuºi, suntem de pãrere cã Transilvania de Nord trebuie reîncadratã în
sistemul de legiferare al þãrii, este de dorit însã ca aceasta sã se petreacã cu
zguduiri cât mai mici. Cum se poate realiza aceasta? Prin mãsuri luate ºi mãsurate
nevoilor ºi împrejurãrilor Transilvaniei de Nord.
4. Timp de patru ani (între 1940-1944), limba oficialã în Transilvania de Nord
a fost cea maghiarã. De la toamna anului 1944, conducãtorii administraþiilor locale
au introdus sistemul aplicãrii limbilor amânduror popoare conlocuitoare: cea
românã ºi maghiarã. În prezent, toþi locuitorii Transilvaniei de Nord au dreptul de
a face petiþii în limba lor maternã. Procedura administrativã nu se poate opri la un
moment dat. Ea este continuativã: cauzele în curs trebuie terminate. Oare dosarele
conþinând acte ºi procese-verbale în limba maghiarã se vor putea rezolva la minister
în Bucureºti? Evident cã nu. În acest scop, urmeazã a se institui un organ local,
care sã cunoascã ºi limba maternã.
Schimbul de telegrame dintre Petru Groza, preºedintele Consiliului de Miniºtri,
ºi mareºalul Stalin a asigurat drepturi egale tuturor naþionalitãþilor conlocuitoare în
Transilvania de Nord[2]. Garanþia cuprinsã în aceste documente – care sunt convenþii
internaþionale – asigurã ºi pe mai departe dreptul naþionalitãþilor de a folosi
limba lor maternã ca limbã oficialã. În astfel de împrejurãri, rezolvarea cauzelor nici
la ultima instanþã nu se va putea face, decât de o autoritate superioarã permanentã,
care posedã limba maghiarã ºi care are cunoºtinþe speciale locale.
5. Toate popoarele conlocuitoare pe teritoriul Transilvaniei de Nord, începând
de la toamna anului 1944, în demonstraþii ºi fel de fel de manifestaþii, au pretins
neîntrerupt instituirea unui guvern F.N.D., fiind convinse cã democratizarea
României nu se va realiza decât de un guvern format de F.N.D. Din acest motiv au
aderat benevol la F.N.D. Membrii comitetului executiv din Transilvania de Nord al
F.N.D.-ului se bucurã de încrederea poporului ºi sunt consideraþi garanþii democratizãrii
sincere a þãrii.
81