DOCUMENTE

Faþã de aceste situaþii, se impun o serie de mãsuri urgente pe care nu puteam
sã le rezolvãm cu forþele noastre proprii, dupã cum nici autoritãþile sovietice de
acolo nu au putut sã le rezolve:
1. Se impune organizarea unui Comisariat pentru Transilvania de Nord, care
sã aibã ca sarcini conducerea administrativã ºi îndrumarea pe teren economic,
financiar, comercial, sanitar, ºcolar etc. Aceasta e posibil în mod legal, pentru cã
aºa cum prefecþii sunt aleºi ºi numiþi de autoritãþile militare sovietice, tot astfel
ar putea sã fie numit ºi un Comisar al Transilvaniei de Nord (comisar care exista
ºi înainte de eliberare, numit de guvernul maghiar). Altfel, cele 11 judeþe din
Transilvania de Nord ar urma sã se conducã singure, fãrã sã aibã un for de centralizare,
situaþie care ar avea drept consecinþã o serie de perturbãri în toate
domeniile de activitate. Dãm numai un singur exemplu pentru demonstrarea
necesitãþii unui comisariat: pentru distribuirea echitabilã a materiilor prime, pentru
stabilirea preþurilor, salariilor, pentru rezolvarea problemelor financiare, mai
ales a lipsei de monedã de schimb, precum ºi procurarea materiilor prime necesare
afacerilor de rãzboi ºi refacerii economice[2].
2. Pentru rezolvarea problemelor financiare ºi mai ales a lipsei de capital,
propunem organizarea unei bãnci care sã primeascã un acont din partea Armatei
Sovietice, pe baza cãruia vor primi în viitor livrãrile de produse industriale ºi alimentare
de care au nevoie. A mai existat o propunere, ca aceastã bancã sã aibã
dreptul sã emitã monedã, acoperind aceastã monedã cu avutul oraºelor ºi aurului
ce se produce în minele de la Baia Mare. Aceastã propunere, dupã pãrerea
Comitetului Regional, deºi ar rezolva problema, nu va fi aprobatã.
3. Completarea materiilor prime necesare Transilvaniei de Nord procurându-se
din România, dat fiind cã moneda pengõ nu are curs oficial în România, sã se
aprobe schimbul de materii prime prin clearing, luând ca bazã cursurile oficiale
existente atât în Românnia, cât ºi pe teritoriul Transilvaniei de Nord.
4. Pentru asigurarea liniºtii publice ºi a ordinii, cerem ca mãcar parþial sã fie
permisã înarmarea populaþiei orãºeneºti, care este organizatã ºi condusã de elemente
antifasciste.
Acest raport a fost fãcut de organizaþia noastrã din Ardeal.
(Arh.St.Bucureºti, C.C. al P.C.R. Secþia Economicã, dos. 80/1945, f.2-3)
[1] Documentul nu poartã nici o menþiune în ceea ce priveºte autorul sau data redactãrii. Existã
aplicatã numai o stampilã, a unei organizaþii P.C.R., parþial imprimatã ºi ilizibilã. Întrucât
provine dintr-un dosar pe anul 1945, am considerat necesar sã-l includem aici, deºi prin problematica
abordatã documentul pare a fi fost elaborat poate la finele lunii decembrie. În legãturã
cu acest document vezi ºi Arh.St.Bucureºti, C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 356/1945.
[2] Prin Legea nr. 487 din 10 octombrie 1944, s-a înfiinþat „Comisariatul pentru administrarea
Transilvaniei eliberate”, care trebuia sã reprezinte guvernul român în aceste teritorii (cf.
Colecþia de legi ºi regulamente, t. XII, 1944, 1-31 octombrie, Bucureºti, 1945, p.16-17). În
funcþia de înalt comisar a fost numit Ionel Pop, membru de seamã al Partidului Naþional-
Þãrãnesc. Acest organism însã nu ºi-a putut exercita autoritatea la Cluj, întrucât regiunea a
intrat sub administraþia militarã sovieticã, pânã la 13 martie 1945. Pentru acest aspect vezi I.S.
Nistor, Constituirea ºi activitatea Comisariatului pentru administrarea Transilvaniei eliberate
(octombrie 1944-martie 1945), în „Anuarul Institutului de istorie ºi arheologie Cluj-Napoca”,
XXVI, 1983-1984, p.491-498.
49