DOCUMENTE

VI. Cazul C.A.S.B.I.[2]
Articolul 8 al armistiþiului semnat între Uniunea Sovieticã ºi România este
aplicat faþã de cetãþenii români de naþionalitate maghiarã în detrimentul acestora.
Mai exact, doar averea cetãþenilor statelor inamice cade sub incidenþa controlului
C.A.S.B.I., nu ºi cea a maghiarilor cu cetãþenie românã. În urma interpretãrii
greºite de mai sus, se inventariazã averea acelor maghiari care:
a) în anii trecuþi au plecat ori s-au refugiat din România în Ardealul de Nord,
b) fiind constrânºi sau de teamã, ori din alte motive (familiale) independente de
voinþa lor, nici astãzi nu se aflã la domiciliul lor stabil vechi,
c) sunt ºi au fost democraþi, nu fãceau parte din nici o organizaþie fascistã, însã
dintr-un motiv oarecare nu se aflã la domiciliul lor stabil.
Situaþia este deosebit de interesantã. Dacã aceastã prevedere s-ar aplica sever
ºi în egalã mãsurã pentru fiecare cetãþean, atunci care ar fi situaþia? Ar trebui
inventariatã ºi averea românilor care, dintr-un motiv sau altul, în prezent se aflã în
Ardealul de Nord. Se iveºte întrebarea: se poate face în aceastã poblemã o deosebire
atît de mare între cetãþenii þãrii, doar pentru cã unii sunt români ºi alþii
maghiari? Bineînþeles cã nu. Cel puþin principiile democratice nu permit acest
lucru. ªi, totuºi, aºa se procedeazã.
Se impune promulgarea unei legi care sã stabileascã clar acele grupuri care cad
sub incidenþa articolului 8 al armistiþiului, dar numai în sensul în care un cetãþean
român de naþionalitate maghiarã sã nu cadã sub incidenþa sa.
Trebuie sã amintim faptul cã de la data semnãrii armistiþiului ruso-maghiar,
prevederile articolului 8 al armistiþiului ruso-român n-ar trebui sã fie aplicate nici
faþã de cetãþenii maghiari, deoarece de la data respectivã Ungaria nu mai este un
stat inamic. Cu atât mai puþin sunt, însã, aceste prevederi aplicabile faþã de
maghiarii cu cetãþenie românã.
VII. Manifestãri ºovine
Constatãm cu bucurie cã, în general, poporul român trãieºte paºnic alãturi de
poporul maghiar din Ardeal, ceea ce ne dã speranþe cu privire la viitor, ca sã ne
putem continua munca în scopul asigurãrii cât mai bune a acestei armonii. Totodatã,
constatãm cu mâhnire cã ºi în zilele noastre mai existã unele elemente ºovine care
fac tot posibilul sã perturbe aceastã convieþuire paºnicã, sã perturbe ºi sã anuleze
rezultatele obþinute de Uniunea Popularã Maghiarã prin munca desfãºuratã umãr la
umãr cu democraþia româneascã. De multe ori, aceste elemente se regãsesc chiar în
rândurile funcþionarilor publici, care coopereazã cu alte elemente:
a) interogând ºi apoi trimiþând refugiaþii, care se întorc la casele lor, în colonii de
muncã, unde aceºtia sunt þinuþi luni în ºir, ducând lipsã de cele mai elementare
condiþii de viaþã,
b) confiscând, fãrã nici un temei legal, toatã averea refugiaþilor,
c) umilind, persecutând ºi adesea bãtând pânã la sânge ºi chiar omorând maghiari
din Ardeal, fãrã ca autoritãþile de resort sã intervinã prin mãsuri ferme, punând
capãt acestor manifestãri. Zilnic primim rapoarte din diverse comune despre
aceste cazuri repetate.
Asemenea cazuri pot fi prevenite doar prin mãsuri foarte ferme ºi severe.
Tuturor autoritãþilor administraþiei publice (prefect, primar, consiliu comunal, jandarmerie
ºi poliþie) ºi curþilor de justiþie se va da dispoziþie fermã ºi hotãrâtã pentru
prevenirea strictã a acestor cazuri, deoarece ele servesc doar la neînþelegerea
popoarelor conlocuitoare ºi conduc la dezamãgirea lor faþã de democraþie.
140