DOCUMENTE

Tov. Farkas: Da, ºi vom ridica mai mult decât 2 miliarde. Banii îi vor primi capitaliºtii
prin bãnci. A fost pãrerea ca sã reþinem, însã dacã noi avem separat bãncile
care au ridicat rezistenþa ºi ar fi lupta capitaliºtilor, a capitalului financiar,
pentru cã este legat de noi. Din împrumutul primit va fi valorificat numai 50%.
Tov. Ana: Cum 50% valorificat?
Tov. Farkas: În Ungaria este inflaþie. Azi, valoarea pengõ-ului este mai mare
decât va fi peste 3 luni de zile. Dacã azi un capitalist primeºte împrumut un milion,
dupã trei luni de zile nu va avea valoarea unui milion, ci a 3 milioane, adicã inflaþia
va merge crescând. Atunci valoarea unui milion de azi va însemna ca 3 milioane.
Dupã 3 luni de zile restituie un milion ºi atunci a câºtigat 2 milioane. În privinþa
acestei probleme a fost discuþia, dacã sã valorificãm împrumutul sau nu. A fost o
problemã de luptã. Noi am fãcut concesiuni foarte serioase capitaliºtilor ºi am înþeles
cã numai 50% sã fie valorificat. Aºa vor câºtiga numai un milion. Am fãcut mai
multe concesiuni. Azi capitaliºtii cumpãrã piele. Pentru 100 kg dau 20 pengõ, sã
zicem. Ei fabricã bocanci, bocancii dureazã un timp oarecare ºi pânã vinde bocancii
preþul pielei nu va mai fi de 20 pengõ, ci 60 pengõ. El poate vinde bocancii fabricaþi
din pielea de 20 pengõ nu pe preþul de 20 pengõ, ci deja va putea vinde marfa
produsã calculând materia primã la 60 pengõ. De ce? Pentru cã dacã vinde bocancii,
el trebuie sã cumpere materie primã nu la costul de 20 pengõ, ci la 60 pengõ. El ºi
aici va câºtiga, însã hotãrâtor pentru noi nu este cât vor câºtiga ei, ci producþia sã
fie ridicatã. Mai târziu vom vedea. Acum sã porneascã producþia.
Tov. Pârvulescu: Foarte just.
Tov. Farkas: Noi am fãcut o serie de concesiuni destul de serioase ca sã-i îndemnãm
la producþie. Altfel nu se poate. Rezolvarea problemelor economice înseamnã
viaþa sau moartea democraþiei. Dacã rezolvãm problemele economice, dacã
porneºte producþia, ºi situaþia economicã e pornitã; dacã nu rezolvãm, atunci reacþiunea
va pune totul în spinarea comuniºtilor ºi se va întãri reacþiunea. Natural,
împrumutul primit de capitaliºti poate folosi numai pentru punerea în funcþiune a
industriei. Ei cer împrumutul pentru anumite lucruri concrete, care sunt necesare
în legãturã cu pornirea producþiei ºi folosirea împrumutului, ºi valorificarea lui o
controleazã guvernul ºi comitetele de fabricã, care au influenþã. Guvernul dã aces -
te credite prin bãnci.
Tov. Ana: Din buget?
Tov. Farkas: Capitaluri particulare sunt foarte puþine.
Tov. Ana: Din bugetul statului?
Tov. Farkas: Da, din bugetul statului. Asta e politica noastrã, noua politicã economicã
faþã de capitaliºti. Noua politicã economicã, care se ocupã cu politica
muncitoreascã. Prima problemã este a salariilor. Cum se poate, în situaþia noastrã
inflaþionistã, cum se poate rezolva problema salariilor? Este interesant cã capitaliºtii,
care saboteazã producþia, ei sunt pentru ridicarea salariilor.
Tov. Miron: ªi la noi e la fel.
Tov. Farkas: Adicã ei susþin cã muncitorii au salarii foarte mici. Ei vor sã
întindã þara în ultimul grad de inflaþie. Situaþia este aºa, cã cu cât mai ridicate sunt
salariile, cu atât mai mare este profitul capitaliºtilor.
Tov. Ana: Just.
Tov. Farkas: Adicã, dupã noi, nivelul de viaþã al muncitorilor nu ajunge dupã
ridicarea salariilor, nivelul de viaþã al muncitorilor nu-i asigurat prin cât mai mulþi
bani de hârtie; problema principalã nu constã în ridicarea salariilor, ci în asigurarea
alimentaþiei muncitorilor. De aceea, punctul nostru de vedere este urmãtorul:
102