DOCUMENTE

[27] K.I. Voroºilov era preºedintele Comisiei Aliate de Control din Ungaria, pânã în 1947.
[28] Generalul colonel Ivan Zaharovici Susaikov era vicepreºedintele Comisiei Aliate de Control.
[29] Pentru viaþa politicã din România între 23 august 1944-6 martie 1945 vezi: I. Chiper, Fl.
Constantiniu, A. Pop, Sovietizarea României. Percepþii anglo-americane, Bucureºti, Edit. Iconica,
1993; Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rãdescu, Bucureºti, Edit. All, 1996; Gh. Oni-
ºoru, Preliminarii politice la 6 martie 1945. Activitatea guvernului Rãdescu, în „Anuarul
Institutului de Istorie A.D.Xenopol”, XXXII, 1995, p.133-146; idem, Alianþe ºi confruntãri între
partidele politice din România (1944-1947), Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1996; Stelian
Neagoe, Istoria politicã a României între anii 1944-1947, Bucureºti, Edit. Noua Alternativã,
1996; Misiunile lui A.I. Vâºinski în România. Din istoria relaþiilor româno-sovietice, 1944-1946.
Documente secrete, Bucureºti, INST, 1997; N. Baciu, Agonia României 1944-1948. Dosarele
secrete acuzã, Bucureºti, Edit. Saeculum, 1997; A. Grigoropol, Cãlãu ºi diplomat. Vâºinski,
pumnul lui Stalin în România, Bucureºti, Edit. Continent, 1997 º.a.
[30] Ideea cã instaurarea, la 6 martie 1945, a unui guvern „democratic” sub preºedinþia lui
Petru Groza a fost „rezultatul voinþei populare” s-a vehiculat mereu în toate materialele propagandistice
ale regimului comunist. În fapt, sunt mult prea cunoscute evenimentele premergãtoare
instalãrii acestui guvern, prin imixtiunea sovieticilor. În ziua de 6 martie, Vâºinski a
ameninþat ultimativ pe regele Mihai I cã nu va mai putea fi garantatã independenþa României
dacã nu va fi acceptat guvernul Groza. Din acest cabinet, care va funcþiona pânã la abdicarea
regelui ºi proclamarea republicii (30 decembrie 1947), au fãcut parte reprezentanþi ai Partidului
Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioþilor, la care s-au adãugat
reprezentanþii dizidenþelor din Partidul Naþional-Þãrãnesc ºi Partidul Naþional-Liberal (Gh.
Tãtãrescu ºi Anton Alexandrescu).
[31] În fapt, existã mai multe mãrturii care indicã faptul cã foarte mulþi „foºti” legionari au
intrat în P.C.R., încã din iarna anului 1944/1945. Vezi ªerban Milcoveanu, Partidul Comunist ºi
Miºcarea Legionarã în epoca fierbinte (iulie 1945-iulie 1948), Bucureºti, Edit. Crater, 1996; Gh.
Oniºoru, Consideraþii asupra raporturilor dintre comuniºti ºi legionari, 1944-1948, în vol.
Sovietizarea nord-vestului Transilvaniei 1944-1950, Satu Mare, Edit. Muzeului Sãtmãrean,
1996, p.95-102; C. Petculescu, Miºcarea legionarã. Mit ºi realitate, Bucureºti, Edit. Noua
Alternativã, 1997, p.227-244.
[32] Asupra fenomenului dizidenþelor vezi Gh. Oniºoru, Dizidenþele partidelor politice din
România dupã 1944, în „Anuarul Institutului de Istorie A.D.Xenopol”, Iaºi, XXX, 1993, p.345-362.
[33] Constantin Titel Petrescu (1888-1956), preºedinte al Partidului Social-Democrat din
România. A fost arestat în noaptea de 4-5 mai 1948, condamnat la muncã silnicã pe viaþã ºi
întemniþat la Sighetul Marmaþiei. Va fi graþiat în 1955. Pentru relaþiile lui cu P.C.R. vezi I.
Scurtu, ªedinþa Frontului Unic Muncitoresc din 21 august 1945. Gh. Gheorghiu-Dej regleazã
conturile cu Titel Petrescu, în „Magazin istoric”, XXXI, 1997, nr. 3, p.11-15.
[34] Vezi Gh. Oniºoru, Frontul Plugarilor – partid politic sau organizaþie de masã (1944-1953)?,
în „Acta Moldaviae Meridionalis”, XII-XIV, 1990-1992, p.245-254.
[35] Este vorba de punerea în aplicare a legii 187, privind reforma agrarã („Monitorul Oficial”,
nr. 68 bis din 23 martie 1945). Asupra elaborãrii ºi derulãrii acestui act, vezi Costin Murgescu,
Reforma agrarã din 1945, Bucureºti, Edit. Academiei R.P.R., 1956 (cu limitele inerente impuse
de epocã), iar recent, o excelentã abordare semnatã de D. ªandru, Reforma agrarã din 1945 în
România, Bucureºti, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, 2000.
[36] Asupra transformãrilor din cadrul Ministerului de Externe, petrecute ceva mai târziu, vezi
Andrei Cãpuºan, 1947. Valul comunist loveºte Ministerul de Externe, în „Magazin istoric”,
XXXI, 1997, nr. 2, p.17-19.
[37] Portofoliul Ministerului Muncii era ocupat de Lotar Rãdãceanu.
[38] Creat în luna iunie 1945, Comitetul Democratic Evreiesc era alcãtuit din numeroºi etnici
evrei înregimentaþi în P.C.R.
[39] Cu toate acestea, decretul Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri privind exercitarea puterii
legislative (în „Monitorul Oficial”, nr. 161 din 15 iulie 1946) va include la art. 2 cã „femeile au
drept de vot ºi pot fi alese în Adunarea Deputaþilor în aceleaºi condiþii ca ºi bãrbaþii”.
Prevederea va fi inclusã ºi în Constituþia Republicii Populare Române (din 13 aprilie 1948), la
art.18.
[40] Asupra acestei probleme, vezi D. ªandru, Jandarmeria româneascã din Transilvania de Nord
în anii 1944-1945, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p.171-182.
128