DOCUMENTE

influenþã, nu ca înainte, pentru cã apãrusem ºi noi pe scenã, dar luptau serios pentru
câºtigarea puterii, susþinuþi fiind bineînþeles ºi de englezi, care constituiau
principalul sprijin: anglo-americanii. Printr-o politicã care poate fi socotitã dibace
din partea noastrã, noi am reuºit sã spargem acest partid ºi sã rupem o serie importantã
de organizaþii – aproape jumãtate mi se pare, sau mai puþin, din organizaþii,
sã le rupem din partidul lui Maniu –, o dizidenþã care a intrat în F.N.D.[32] Am
reuºit sã-i dezorganizãm ºi într-o bunã mãsurã sã-i demascãm pe aceºti reacþionari
în faþa maselor largi, în faþa muncitorilor ºi în bunã parte a þãrãnimii. Mai pãstreazã
încã ºi azi o anumitã influenþã în Ardeal ºi în special în Ardealul de Nord.
În restul þãrii, influenþa lor este mult scãzutã. Am reuºit sã-i bãgãm în ilegalitate
fãrã a-i dizolva ºi fãrã a lua nici un fel de mãsurã administrativã împotriva lor. Încã
în timpul partizanatului nostru, noi le-am desfiinþat presa, ºi anume: muncitorii
tipografi cenzurau gazeta ºi, la început, când era câte un articol care nu le plãcea
îl scoteau ºi puneau, publicau în gazeta lor, articolul nostru contra lor; dacã era un
comunicat pe care-l dãdeau, aduceau încoace comunicatul, noi rãspundeam pe loc
la comunicatul lor ºi în gazetã apãrea cu literã micã comunicatul lor ºi cu literã
mare rãspunsul nostru, în gazeta lor. Pânã când muncitorii au hotãrât cã nu face
deloc sã-l mai scoatã, nu vor sã lucreze, sã fie înjuraþi reprezentanþii lor cu mâna
proprie a muncitorilor, ºi au încetat sã mai scoatã „Dreptatea” ºi „Viitorul”, gazete
naþional-þãrãniste ºi liberale.
Aºa le-a intrat în sânge aceastã dictaturã a tipografilor, a „proletariatului”, cum
spuneau ei, încât fãrã sã fi interzis cineva gazeta, pânã azi ei nu o scot. Bat toate
uºile, cer permisiunea sã scoatã gazeta ºi li se rãspunde: „Dar nimeni nu v-a
interzis-o”; ei nu mai îndrãznesc sã se prezinte înaintea tipografilor cu gazeta lor.
Au avut discuþii cu muncitorii tipografi, au promis cã se vor purta bine, muncitorii
au rãspuns: „Vom vedea, vom cenzura”; au scos un numãr ºi pe urmã, cum nu le-a
plãcut, au hotãrât cã nu se mai scoate gazeta.
Tov. Ioºca: Când apãrea comunicatul nostru în „Dreptatea”...
Tov. Ana: Se amuzau oamenii cu comunicatele noastre în gazeta lor, le-am ridicat
tirajul. Acum, partidele naþional-þãrãnesc ºi liberal sunt ca ºi în ilegalitate, în special
Partidul Naþional-Þãrãnesc lucreazã cu legionarii. Ar fi greºit din partea noastrã sã nu
considerãm pericolul pe care-l prezintã aceste partide, pentru cã în jurul lor, adicã
mai ales în jurul Partidului Naþional-Þãrãnesc, se grupeazã tot ce-i reacþionar în þarã.
În armatã, unde stãm destul de prost, în aparatul de stat, unde sunt reacþionari,
ºi în rândurile burgheziei, despre care vom vorbi mai încolo, acolo este influenþa lor
cea mai mare. Partidul Liberal este partidul marii burghezii, care merge mânã în mânã
cu Partidul Naþional-Þãrãnesc, însã fãrã a avea cine ºtie ce mare aderenþã sau activitate.
ªi în Partidul Liberal noi am lovit bine în cãlcâiul lui Ahile, adicã acolo unde
trebuie. Tãtãrescu ºi grupa lui sunt ºi ei o dizidenþã, o rupturã din Partidul Liberal.
Tãtãrescu este un bine cunoscut element, care a dus politica cea mai reacþionarã din
þarã pânã la venirea legionarilor. Este capul guvernului de dictaturã al lui Carol, noi
toþi care am stat prin închisori, în procese mai cunoscute, am fost condamnaþi sub
guvernarea lui, mare parte a ceferiºtilor a fost condamnatã sub guvernarea lui, ºi
alþii, în sfârºit o figurã de reacþionar bine cunoscutã în þara noastrã.
Tov. Pârvulescu: ªi antisovietic.
Tov. Ana: Nu, antisovietic nu, mai puþin decât alþii. Noi am fãcut aici un act
îndrãzneþ ºi cuminte cã am mers cu Tãtãrescu ºi în felul acesta am dat o loviturã
puternicã ºi reacþiunii naþional-þãrãniste ºi liberale. Tãtãrescu nu-i în F.N.D., dar
n-are nimic contra.
119