DOCUMENTE

*
Proces-verbal
al ºedinþei din 18 iunie 1945
Prezenþi: tov. Ana, Pârvulescu, Rangecz, Ioºca, Miron ºi Farkas.
Tov. Ana: Vorbeam de o slãbiciune avutã în munca noastrã de la începutul ei.
În dorinþa noastrã, în hotãrârea noastrã de a lãrgi cât mai mult cercul forþelor
democrate, de a-i speria cât mai puþin prin faþa partidului, datã fiind în sfârºit situaþia
avutã la un moment dat ºi asupra cãreia nu insist, noi bãgam în toate pãrþile
înainte F.N.D.-ul.
Nici social-democraþii din Front, nici sindicatele pe care de fapt lucram sã le
facem abia, era în creºtere ºi Frontul Plugarilor, pentru creºterea cãruia lucram, ca
sã-l facem, toate aceste organizaþii nu fãceau mare lucru, iar partidul nostru, cum era
el, cã se rupeau oamenii lucrând în toate pãrþile ºi toate fãcându-le ei, noi spuneam
mereu F.N.D., F.N.D., ºi partidul nu-ºi arãta faþa. Care a fost rezultatul acestui lucru?
Bineînþeles, cum se întâmplã când faci o greºealã, rezultatul era invers decât voiam.
Fiind vãzuþi pretutindeni comuniºtii care fãceau treaba, noi n-am lãrgit F.N.D.-ul, ci
l-am îngustat, pentru cã ceea ce fãceam chiar în numele F.N.D.-ului, fãceam noi ºi
am pus F.N.D.-ului pecetea comunistã, cãci comuniºtii lucrau în toate pãrþile, iar partidul
nu se diferenþia de unele lucruri, care se fãceau în F.N.D. Erau lucruri ºi locuri
în F.N.D. pe care le concesionam social-democraþilor, de pildã. Partidul avea o atitudine;
veniþi în F.N.D. cu domnii social-democraþi faþã în faþã, mai trebuia sã dãm
înapoi ºi pe urmã vedem: „Pajalusta, F.N.D.”
Dar atitudinea dinainte a partidului: noi nu vorbeam altfel ºi nu veneam decât
cu F.N.D.-ul ºi cine populariza hotãrârile ºi F.N.D.-ul însuºi? Cine lucra? În
întreprinderi comuniºtii, în sindicate comuniºtii, în Frontul Plugarilor comuniºtii.
ªi atunci faþa partidului se ºtergea ºi social-democraþii sau noi eram tot una. De
aceastã greºealã ne-am dat seama dupã ce am fãcut-o, bineînþeles, ºi în sfârºit am
trecut s-o îndreptãm.
Faptul cã noi am fost nevoiþi sã luãm asupra noastrã realizarea pe loc ºi iniþiativa
în toate domeniile de muncã, a activizat membrii noºtri de partid ºi a popularizat
partidul nostru, dar numãrul prea mic de membri de partid al nostru, felul
sectar în care primeam membrii de partid, s-a dovedit repede ca un pericol, pentru
cã sarcinile pe care le aveam nu le puteam îndeplini cu numãrul redus de
membri de partid pe care-l aveam.
E drept cã sarcina noastrã era ºi este de a conduce masele largi din jurul nostru,
dar dat fiind calitatea nouã a membrilor de partid, faptul cã erau prea puþin
experimentaþi, ne trezeam cu urmãtorul lucru, ºi anume cã în multe locuri membrii
de partid nu erau în stare sã ducã îndeajuns ºi preferau sã facã singuri toatã
treaba. Era mai greu sã conducã pe alþii ºi fãceau ei singuri tot, ceea ce era un pericol
de izolare. Lucruri pe care le-am remediat în sfârºit printr-o lãrgire, o
deschidere a porþilor, care existã încã ºi azi, cãci existã ºi acum încã slãbiciunea
sectarismului etc.
Pânã la 6 martie, cum am spus, am fost nevoiþi sã facem un fel de dublã
guvernare, aveam tovi în guvern, membri ai C.C. în guvern, ºi în acelaºi timp noi
afarã lucram împotriva guvernului ºi hotãrârilor lui ºi strigam „Jos guvernul”, aºa cã
ieºea câteodatã caraghios, cã strigam „Jos tovarãºii noºtri!”. Tovarãºii noºtri, miniºtri
117