DOCUMENTE

dos. 1/1945, f.17-82 (procesul verbal al Conferinþei Regionale din 4 mai 1945); Arh.St.Bucureºti,
Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Stenograme, dos. 7/1945, f.17-72; Arh.St.Bucureºti, Preºedinþia
Consiliului de Miniºtrii. Guvernul Sãnãtescu-Rãdescu, dos. 44/1944, f.80-83.
[2] Se face referinþã la Legea iniþiatã în 1942 de ministrul Educaþiei de atunci, filosoful Ion
Petrovici.
[3] ªtefan Voitec (1900-1984), membru în comitetul executiv al Partidului Social-Democrat, era
ministrul Educaþiei Naþionale încã din vremea guvernului prezidat de C. Sãnãtescu (de la 4
noiembrie 1944). Acum ocupa acelaºi portofoliu, însã la conducerea guvernului se afla deja
Petru Groza. Dupã congresul de unificare al P.S.D. cu P.C.R. (1948) a devenit membru al C.C. al
P.C.R., îndeplinind – printre altele – funcþia de preºedinte al Marii Adunãri Naþionale ºi
vicepreºedinte al Consiliului de Stat.
[4] Mircea Durma era ministrul de Finanþe (11 aprilie-23 august 1945). Ulterior va fi condamnat
la închisoare.
[5] Dupã dictatul de la Viena, Universitatea „Ferdinand I” din Cluj s-a mutat la Sibiu (iar facultatea
de ºtiinþe la Timiºoara, din lipsã de spaþiu), în vreme ce la Cluj s-a reinstalat vechea
Universitate „Ferencz József”, fondatã în toamna anului 1872.
[6] În documentul de faþã este invocat ca viceprimar al Clujului, în perioada când primarul
Ciuciudan, membru al Partidului Social-Democrat, s-a dovedit a fi un element lipsit de orice
calitate în buna administrare a urbei, aproape întreaga rãspundere fiind în sarcina lui Demeter.
[7] Este vorba de guvernul prezidat de gen. Nicolae Rãdescu (6 decembrie 1944-28 februarie
1945), în care funcþia de vicepreºedinte era deþinutã de Petru Groza.
[8] Lajos Csõgör (n. 1904), doctor în medicinã (stomatologie), profesor ºi rector al Universitãþii
„Bolyai”. Încã din 1930 a activat în cadrul M.A.D.O.SZ.-ului. Într-o caracterizare a secþiei de
cadre P.C.R., din 1948, era apreciat astfel: „Din punct de vedere profesional este bine pregãtit,
are simþ didactic bine dezvoltat. Energic, capabil, impunãtor, totuºi prietenos ºi tovãrãºesc.
Întrebuinþeazã metoda de convingere. Din cauza preocupãrilor vaste pe care le îndeplineºte în
conducerea ºi organizarea Universitãþii, nu poate desfãºura o activitate ºtiinþificã corespunzãtoare
capacitãþilor sale. Depune eforturi mai ºi este încontinuu ocupat cu democratizarea învãþãmântului
universitar. […] În prezent are o atitudine consecventã de comunist. Nivel politic
foarte ridicat, spiritul de criticã ºi autocriticã foarte dezvoltat. Este devotat, munceºte foarte
mult, este cinstit, nu prezintã urme de ºovinism” (cf. Arh.St.Cluj, Comitetul Regional P.C.R.
Cluj, fond 3, dos. 475/1948, f.111).
[9] Géza Pásztay (1892-1971), om politic ºi profesor la facultatea de drept.
[10] Attila T. Szabó (1906-1987), absolvent al facultãþii de litere ºi filozofie din Cluj (1932),
profesor la aceeaºi Universitate, catedra de limbã maghiarã, între 1944-1971. A publicat o
cantitate impresionantã de studii de lingvisticã, fiind totodatã redactorul monumentalului
Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicþionar istoric al lexiconului maghiar din Transilvania],
ajuns acum la tomul X, coordonat dupã decesul ilustrului filolog de Márta Vámszer (iniþial
a fost tipãrit de Editura Kriterion din Bucureºti, la care, ulterior, s-a asociat ºi Editura
Academiei Maghiare).
[11] Societatea Muzeului Ardelean, fondatã în 1859, a încredinþat spre folosinþã Universitãþii
„Ferencz József” – încã de la înfiinþare (1872) – întreaga sa bibliotecã ºi colecþie de manuscrise.
Din 1919, acest patrimoniu cultural este preluat de Universitatea româneascã „Ferdinand I”,
revenind apoi vechilor beneficiari dupã Dictatul de la Viena.
[12] László Bányai (1907-1981), cu studii superioare la Budapesta, Grenoble ºi Paris, profesor
la facultatea de istorie din Cluj (1946-1957) – rector al Universitãþii între 1952-1956 – ºi
Bucureºti (1958-1967). A fost director adjunct al Institutului de istorie „N. Iorga” (1958-1967).
Membru corespondent al Academiei Române. Este autorul unui volum memorialistic intitulat
Válaszúton. Önéletrajzi jegyzetek [La rãscruce de drumuri. Note autobiografice] (1980). A mai
publicat: A magyarság a Dunavölgyében. Ezer év tanusága [Ungurii în bazinul Dunãrii.
Învãþãmintele unui mileniu] (1938), Harminc év. Jegyzetek a romániai magyarság múltjából
[Treizeci de ani. Note privind trecutul maghiarilor din România] (1949), Pe fãgaºul tradiþiilor
frãþeºti (1971), Destin commun, traditions freternelles (1972; cu versiune maghiarã în 1973),
Hosszú mezsgye [Drum lung] º.a.
[13] Este numele lui Vasile Luca (1898-1963), muncitor ceferist, fost deputat în Sovietul
Suprem din Moscova ºi viceprimar de Cernãuþi (1940-1944), sprijinind în aceastã calitate
deportarea românilor din Bucovina ºi fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în
Armata Roºie. Dupã 1944 a fost membru în secretariatul C.C. al P.C.R., vicepreºedinte al
Consiliului de Miniºtri ºi ministru al Finanþelor. În 1952 a fost acuzat de deviaþionism ºi trã-
99