DOCUMENTE

Douã chestiuni importante stau acum în faþa noastrã: 1. Combaterea speculei,
coborârea preþurilor, ºi 2. Una ºi mai importantã, refacerea economicã, unde întâlnim
greutãþi. La prima am întâlnit greutãþi în afarã de sabotare, greutãþi din partea
camarazilor noºtri, din Frontul Unic, social-democraþii. Pe când noi din rãsputeri ne
strãduiam sã menþinem salariile, pregãtind în acelaºi timp instrumentul cu care sã
putem lovi speculanþii ºi sã coborâm ºi sã îngheþãm preþurile, social-democraþii, din
motive demagogice, politicianiste, lansau lozinca ridicãrii salariilor, unde puteau,
unde aveau mai multã influenþã, unde muncitorimea era mai puþin conºtientã, ei
au ºi reuºit sã ne facã pe alocuri pozne de acestea cu ridicarea salariilor.
Al doilea: refacerea þãrii. ªi la speculanþi avem un adversar puternic în capitalul
legat ºi susþinut de englezi ºi americani. Ca ºi la voi, este caracteristic ºi la noi
cã aceastã parte a capitalului a fost aceea care a militat puternic pentru ridicarea
salariilor, pur ºi simplu bagã pe gât muncitorilor salarii fantastice, pentru ca pe
urmã sã poatã ridica ºi mai fantastic preþurile, sã ducã la inflaþie, la catastrofã, la
dezastru. Aceeaºi chestie acum, când este vorba de a trece de la industria de rãzboi
la cea de pace ºi a reface industria, unde oferã de multe ori sã plãteascã muncitorilor
degeaba, dar sã nu producã, sã saboteze producþia.
Aici bineînþeles cã va avea un rol important de jucat mobilizarea muncitorimii.
ªi aici adversarii noºtri merg mânã în mânã cu social-democraþii. De pildã, minis -
trul Muncii, social-democrat[37], a dat o circularã prin care se stabileºte ca muncitorii
de la întreprinderile de rãzboi sã fie concediaþi în masã ºi sã li se plãteascã pe
trei luni de zile salariul. Pe urmã se va vedea de cine este nevoie ºi de cine nu. Noi
am oprit aceastã circularã, însã vã închipuiþi ce s-ar fi întâmplat dacã se fãcea
lucrul ãsta. Cum ar fi lucrat iar nebuneºte maºina de bani, ce ar fi însemnat sute
de mii de muncitori fãrã lucru...
Tov. Miron: Tocmai moraliceºte...
Tov. Ana: ªi cum nu s-ar fi trecut în multe administraþii la întreprinderile de
pace, cãci muncitorii ar fi fost afarã din întreprinderi...
Tov. Farkas: Ar fi fost o crizã economicã.
Tov. Ana: Un dezastru. Deci, sarcinile care stau acum în faþa noastrã sunt, pe
lângã faptul cã am împiedicat muncitorii sã facã toate acestea, pentru a consolida
ºi muncitorii de la oraºe ºi orãºenimea printr-o împiedicare a speculei, îndepãrtarea
scumpetei extraordinare care bântuie, ºi în acelaºi timp sã luãm mãsuri
concrete pentru a putea reface industria, pentru a o repune pe picior de pace ºi
a reface în general industria. Aici ne va fi de un ajutor foarte mare realizarea
acordului cu Uniunea Sovieticã. Trebuie spus cã sabotajul care se face într-o
serie de industrii este legat ºi cu încercarea de a sabota realizarea acordului cu
Uniunea Sovieticã.
Ca ºi pentru tovarãºii din Ungaria, pentru noi problema de bazã este refacerea
cãilor ferate, ridicarea producþiei ºi lãrgirea ei la petrol ºi cãrbuni, ºi în sfârºit încã
o serie de alte producþii, ca lemnul etc. Un sector extrem de important pentru noi,
pentru desfiinþarea ºi micºorarea foarfecelui între þarã ºi oraº, este utilizarea bumbacului
care vine din Uniunea Sovieticã, repartizarea lui ºi organizarea unei pãrþi
a industriei metalurgice – din care o bunã parte merge pentru cãile ferate –, pentru
a pune în practicã secþiile de maºini agricole. Aceasta legat cu celelalte, este de
o importanþã extraordinarã pentru a face ca produsele de la þarã sã poatã ajunge la
oraº ºi aºa ca sã îndepãrteze foarfeca, care face cã þãranul nu poate cãpãta nimic.
Încã un factor de importanþã pentru noi este armistiþiul. Dacã pânã la 6 martie
a fost dusã o politicã conºtientã, criminalã, aceea de a face ca armistiþiul sã facã
122