Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

ESEUIoan PopescuSTALIN MI-A FURAT COPILĂRIA*O carte-document despre drama unui copil românbasarabeandeportat în Siberia„ ...Vă trimit această cartedocument,scrisă cu lacrimile unui copilromân-basarabean, care a supravieţuitdin gulagul comunist ( de două ori arestat,în 13.06.1941 şi evadat în 17.11.1946, iara doua oară la 06.07.1949 şi evadat înziua următoare). Am scris-o fiind încurajatşi ajutat de ziarul Ploieştii, eu fiind uncititor constant al acestui ziar, citit dincasă în casă în două sate, pe care mi-ltrimiteţi gratuit de ani de zile(...) Regretcă editura la care am nimerit, în 2010,a supus cartea cenzurii, scoţând şasecapitole ce conţineau critici comuniste,nemaivorbind de greşeli şi schimonosireatrecutului. Cu mare sfadă am reuşit, totuşi,să obţin un supliment. Cred că aceastăcarte e una dintre primele despre copiiiromâni-basarabeni surghiuniţi în lagărelecomuniste din Siberia, calvar începutdupă ocupaţia criminală a pământuluiromânesc din 28 iunie 1940...”Cel care ne-a trimis aceste rândurila redacţie este nimeni altul decât autorulzguduitoarei cărţi „Stalin mi-a furatcopilăria”, Boris Vasiliev. La vârsta dedoar 9 ani, el a fost îmbarcat, împreunăcu familia, în vagoane pentru vite (bouvagon)şi duşi la capătul lumii, în taigauasiberiană, unde a îndurat, timp de pestecinci ani, geruri de minus 40 de grade. Eplină Siberia de cimitire cu basarabeni,inclusiv cu copiii lor ( peste 200 000!) carenu au rezistat infernului. Boris Vasilieveste printre foarte puţinii deportaţi carea reuşit să se întoarcă acasă. Avea 14ani când „evadatul” a revenit la vatrastrămoşească, unde a început o nouăviaţă, învăţând şi muncind pe ruptelea,încercând astfel să recupereze timpul şicopilăria pierdute.Iată ce scrie, în prefaţa volumului,scriitorul Nicolae Dabija: „ Prietenulmeu Boris, profesor din Sărătenii Vechi,Teleneşti, are un destin incredibil. Acumcâţiva ani, când mi-a povestit prin cea trecut, l-am îndemnat să-şi aştearnădestinul într-o carte. Toate seismele luisufleteşti, toate cutremurele pe care le-acunoscut inima sa, fiind aşternute pe hârtie,urmăresc un singur scop: să ne facă maibuni, mai atenţi cu jocurile şi capcaneleistoriei, mai înţelegători cu propriul destin.Şi încă ceva ne mai sugerează aceastăcarte: suferinţa formează norii pe carecoboară Dumnezeu ca să fie mai aproapede oameni. O carte de memorii, de multeori, devine pentru autorul ei un adăpost.Boris Vasiliev o transformă într-o redută aneuitării, care vine să restituie o lume şi săreconstruiască o alta”.Citindu-i cartea fratelui de sângeVasiliev - al cărui nume adevărat a fostVasile, mângâiat Vasileu (era născut înzodia leului) şi transformat de bolşeviciîn Vasiliev - am descoperit o serie desimilititudini între mine şi el: amândoisuntem lei - născuţi în luna iulie (el cu 4 aniînaintea mea), taţii noştri au murit cam înacelaşi timp pe pământ străin ( tatăl meu aluptat pentru eliberarea Basarabiei de subocupaţia sovietică) şi, ca urmare, amândoiavem copilăria furată şi mutilată de cătreacelaşi sinistru personaj şi a altora ca el.„Adevărul a ieşit la suprafaţă...Popoarele vor afla cine sunteţi şi veţi finevoiţi să recunoaşteţi crimele voastre şiale celor care v-au născut...Încet-încet,lucrurile se clarifică: Stalin a fost aruncatdin mausoleul din Moscova, Brejnev afost trântit ca un hoit în groapă. Voi, ceicare ţineţi crimele comunismului subşapte lacăte, veţi primi răsplata încăde vii...” (citat din carte). Iată şi câtevatitluri elocvente, culese din carteadocument:„Fugiţi!...Vin bolşevicii!...Salvaţi-vă!”, „Trenul morţii”,”Primul ande surghiun siberian”,”Târgul de robidin Omsk”,” Ocupanţii sovietici neauadus la canibalism”,”Leşinând defoame pe-o margine de drum”,”Singursingurel:fără mamă, fără tată, fără PatriaRomânească”,”Râul Prut – apă dinlacrimi adunată”,”O călătorie în România– ţară visată din copilărie”,”Adevărultriumfă! Documentele vorbesc despre ceiomorâţi”...Demn de reţinut este şi epilogulcărţii, intitulat „Greşeala fatală a primuluiParlament (1990)”, din cuprinsul căruiaspicuim: „ Nu se poate construi unstat democratic pe un teren minat decomunişti...Republicile care au ieşit dincomponenţa statului criminal URSS, numitde preşedintele american Ronald Reagan„Imperiul Răului” sau „ stat-puşcărie”de Soljeniţin, au supravieţuit şi înflorit,pentru că oamenilor li s-a spus adevărul.Conducerile Estoniei, Lituaniei şi Letoniein-au ascuns crimele comuniste săvârşitede comunişti împotriva propriilor popoare;ele au introdus legea lustraţiei...De cenu s-a întâmplat astfel şi în R.Moldova?Arhivele conţin documente clare desprecrimele comise de conducerea comunistăîmpotriva propriului popor; ele conţinnumele şi semnăturile criminalilor veneticişi localnici – posibil bunicii ori părinţiicomuniştilor de azi ai lui Voronin...”.O rază de speranţă în acest„întuneric comunist” a licărit în primăvaraanului 2010, atunci când, printr-unDecret al preşedintelui interimar MihaiGhimpu, a fost creată o Comisie pentrustudierea regimului totalitar-comunist.Dezvăluirile(câteva sunt menţionate încarte) au şocat întreaga republică...Iată şi un gând bun al autoruluicărţii, menţionat pe copertă: „ Mulţumescnepotului meu, Dan Bălan, care a dusfaima neamului românesc din Basarabiaîn întreaga lume, îndeplinind astfel unuldin visele mele din surghiunul siberian şimotivându-mă, prin succesele lui, să scriuaceastă carte”.Aspect de la ultimul festival Duiliu Zamfirescu - Focşani6664 www.oglindaliterara.ro