Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

Nichifor Crainic – exeget alpoeziei religioaseREMEMBERCu hărnicia sa cunoscută, AdrianMichiduţă ne dăruieşte, iată, dupămasiva culegere Filozofie şi teologieşi exegezele profesorului gândiristconsacrate poeziei religioase într-oediţie de excepţie – apărută prinbinecuvântarea Preasfinţitulu PărinteAmbrozie, Episcopul Giurgiului, laprolifica editură Aius din Craiova înanul de graţie 2010.Textele stabilite de editor sunt,la origine, prelegeri ale cursului deliteratură religioasă ţinut de autorla Universitatea din Chişinău şi acursului de teologie mistică predatulterior la Universitatea din Bucureşti.Nichifor Crainic s-a remarcat ca unuldintre adepţii lui Henri Bremond, carestabilea o legătură simbiotică întremistică şi poezie şi continua în spaţiulromânesc o rafinată hermeneuticăpentru descoperirea şi extragereasâmburelui religios dintr-o partiturălirică.Nichifor Crainic a devenitprofesor la noua Facultate de Teologiedin Chişinău graţie insistenţei luiIon Petrovici, la vremea aceeaministru de instrucţie în efemerulguvern Averescu. N-a fost o decizieuşoară. Din volumul cu discursurileparlamentare ale gânditoruluitecucean, publicat în 2009 de PetreDan- Străuleşti rezultă că ministrula trebuit să se întrebuinţeze seriospentru a obţine înţelegerea Camereiîn înfiinţarea Universităţii din Chişinău.Impotriva actului se pronunţau maiales deputaţii liberali din Iaşi, careîncercau un sentiment de frustrareprin mutarea Facultăţii de Teologiela Chişinău şi Petrovici a făcut apella simţământul naţional al deputaţilorpentru a obţine voturile necesareadoptării proiectului de hotărâre.Nichifor Crainic a fost printreprimii chemaţi să ocupe o catedrăîn noua facultate basarabeană,iar încrederea arătată de ministrulaverescan, mărturiseşte noul profesoruniversitar în memoriile sale, nu l-aentuziasmat de la început, doar căPetrovici nu era omul căruia să-irezişti în absolut.Nici stabilirea catedreiîncredinţate n-a fost uşor de fixat. S-aconvenit până la urmă să se intitulezeLiteratura religioasă modernă şi s-oprdea ca suplinitor până anul următor,1927, când va fi scoasă la concursşi va putea s-o ocupe ca titular. Aşas-a şi întâmplat, după alte dificultăţiîntâmpinate, căci nu era agreat deierarhii bisericii ortodoxe, iar dac-areuşit să se titularizeze, reuşita s-adatorat în mare măsură tot lui IonPetrovici, care nu mai era ministrudupă căderea guvernului averescan,dar putea influienţa orice comisie deconcurs.Când în 1932, după şaseani de apostolat la Chişinău a fostchemat la Facultatea de Teologie dinBucureşti, titlul cursului său a suferito uşoară modificare, dar păstreazăîn general substanţa cursului susţinutîn Basarabia. Sub titlul mai specialCursul de teologie mistică, NichiforCrainic a reluat, a structurat şi aadâncit ideile din cursul susţinut laChişinău.Ediţia îngrijită de AdrianMichiduţă reproduce studiile aplicateelaborate de Nichifor Crainic asupraunor autori care s-au remarcat prinafinitatea lor cu tematica religioasă,prin apelul la transcendenţă şi prinraportarea la învăţăturile creştine.Regăsim în această carte conferinţarostită la Universitatea din Zagreb,la 4 iunie 1943, în care subliniază,printre altele, că lirismul românesc,spre deosebire de cel occidental -care îşi creează un univers propriucu resursele fanteziei - a păstratîntotdeauna legăturile cu pământulpatriei, cu strămoşii şi cu Dumnezeu –cele trei semne ale tinereţii şi sănătăţiisufleteşti (p.33).Referinţele sale despreEminescu, despre Goga, Coşbuc,Blaga, Pillat, despre rugăciune, ca oconvorbire a omului cu Dumnezeu,despre frumuseţea peisajului careflexie a frumuseţii divine sunt printrecele mai rafinate şi mai adânci din câtes-au scris în cultura noastră modernă.Vorbind unui public străin şi într-olimbă străină, Crainic a găsit punteade comunicare şi fluidul magnetic celmai fericit care pot lega popoareleromân şi croat, amândouă legateprintr-o istorie comună, amândouăcu posibilităţi spirituale neconsumate.Dorinţa lor reciprocă de a se cunoaştereclamă obligatoriu un recurs la fondullor specific, la esenţa lor, la ceea cele defineşte ca entităţi distincte şicomplementare, obligate prin destinsă străbată o istorie comună. Multe dinideile acestei conferinţe ocazionale,rostită în vreme de restrişte, le vomregăsi, câteva decenii mai târziu, învolumul lui Noica privitor la Modelulcultural european, centrată, cumse ştie, pe miracolul pruncului diniesle, care a înrâurit întreaga culturăeuropeană şi, prin extincţie, culturaîntregii umanităţi.Alte două eseuri reproduse înwww.oglindaliterara.roIonel Neculaediţia îngrijită de Adrian Michiduţă– Poetul rasei noastre şi Poetuleroismului - sunt consacrate poetuluiGeorge Coşbuc, din poeziile căruiaextrage pigmentul religios, razim şicertitudine neerodată a omului înlume şi în comunicare cu divinul, decare se simte legat printr-o legăturăharică şi fluidică..Nichifor Crainic a fost printrecei dintâi exegeţi care a subliniat– cu patos, cu rigoare, cu acribie –esenţa religioasă a poeziei lui VasileVoiculescu, poate cel mai marepoet creştin din literatura noastră.S-a aplecat, la fel, cu toată căldura,asupra fondului mistic din poezia luiHenrich Seuse, discipolul cel mai fidelal misticului german Mister Eckart, şia fondului profund religios din poezialui Rainer Maria Rilke.Partea a doua a ediţiei îngrijităde Adrian Michiduţă adună la un locstudiile critice consacrate lui NichiforCrainic şi poziţionările unor prestigioşicritici şi gânditori români asuprapoeziei semnată de directorul de laGândirea. Intâlnim aici o adevăratăcolecţie de aprecieri rafinate privindprezenţa eseistului şi a poetuluigândirist în cultura noastră interbelică.Dintre cei ce s-au pronunţatasupra personalităţii lui profilacticesunt consemnaţi Lucian Blaga, Al.Busuioceanu, Ovidiu Papadima, D.Caracostea, Tudor Vianu, Pan M.Vizirescu, Gheorghe Vrabie, DumitruIsac şi alţi critici post-decembriştipe care editorul îi va identificaprobabil pentru o ediţie viitoare. Numai insistăm asupra lor, dar reţinemobservaţia lui Pan M. Vizirescu dinstudiul inclus în volum, care ni se parerevelatoare. Incercaţi să vă imaginaţipoezia noastră de azi fără NichiforCrainic şi veţi vedea în ce constăcontribuţia lui adusă literaturii române.Nu cred că este necesar acest efortde imaginaţie.Fără Nichifor Crainic nici Iisus numai vine prin grâu, dar mă tem că niciîn restul peisajului mioritic.6711