Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

OPINIIŢărâna(text din volumul autorului:Despre omul frumos)- Ai să fugi de-aici… Ai să pleci în America…- Nu, n-ai să pleci, îmi şopteau frunzele pomilor, iarba.- Ba da!, răspundeam din răsputeri. Ce să fac aici, înlumea asta urâtă?- Ei se vor duce, tu vei rămâne, şi va veni clipa cândcel mai frumos lucru de pe pământ îl vei vedea aici!Şi noaptea în gând mă retrăgeam în copilărie. Şi acolocerul îmi vorbea, râul, şi, mai ales, crucile nevorbitoare dincimitirul mic al bisericuţei din sat. Înserarea venea ca ozână nevăzută, cărăbuşii alergau prin aer şi eu vroiam săfac rost de aripi ca ale lor.Liniştea devenea apoi stăpână, iar stelele îşi reluaulocui lor de fiecare seară.- Scoală, bă, nesimţitule!, se auzea glasulplutonierului, care ne chinuia dimineaţa.Inima îmi sărea din piept şi fugea înainte-mi. Îmiîmbrăcam corpul rămas fără mine, trup inert. Mâinilebâlbâiau nasturii şi şireturile. Apoi respiraţia aburindăa mea şi a colegilor mei în plină dimineaţă, ca o tânărăherghelie alungată nicăieri. Prin ordine scurte, caporalulîmi reteză şi ultimele picături de vis. Realitatea era a lor.Am să plec din ţara asta, spuneam scrâşnind dindinţi. E plină de ceva rău, nefiresc!- Ba n-ai să pleci!, îmirăspundea pământul îngheţat,călcat de bocancii mei soldăţeşti.Ce ştii tu, ţărână, ce e viaţa?...Şi, mai ales, ce e viaţa mea?...Vreau să fiu fericit!- Viaţa ta suntem noi, fericireata suntem noi. Ţărâna pe care o calcisuntem noi, îmi striga pământul.Cine sunteţi voi?, întrebam eu.- Drepţi!... Drepţi!, se auzeacum răcnea caporalul Târâş cu Dan Puricmasca de gaze!... Drepţi, bă! Lapoziţia de drepţi nu mai mişcă nicicopilul în burta mă-sii!... Aţi înţeles?Deveneam arbori nemişcaţi. Doar gerul ne aduceaaminte că suntem vii. Camionul vorbea de pe nişte foi. Cemulte foi avea colonelul!Soldaţii ascultau gerul sticlos. Cuvintele coloneluluinu se ridicau din foi, mureau pe buzele lui, ca fluturii atinşide bec.- Soldaţi! Vom vizita Muzeul Mărăşeşti!Ochii îmi fugeau pe fotografiile vechi. Soldaţi români1916-1918.Şi, deodată, ochii îmi cad pe o cămaşă găurită înpiept de un cartuş. Sângele se mai păstra. Era ca o ranăneînchisă.- Eu sunt ţărâna pe care tu o calci şi pe care vrei săo părăseşti, mi-a şoptit cămaşa însângerată.APEL pentru salvarea casei memorialeMihai Eminescu de la VaratecPrea Fericirii Sale, Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Romane si presedintele Sfantului Sinod alBORInalt Prea Sfintiei Sale Teofan, Mitropolit alMoldovei si Bucovinei si Inalt Prea Sfintiei SalePimen, Arhiepiscop al Sucevei si RadautilorPresedintelui Academiei Romanie, Excelentasa Ionel HaiducMinistrului Culturii, Kelemen HunorPrea Fericirea Voastra,Inalti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe – “mamapoporului roman”, dupacum o numea Eminescu,Distinsi academicienisi profesori,Domnule ministru alCulturii,Va scriu cu fiascasupunere, deosebitaconsideratie si maresperanta, in calitate decetatean si jurnalist alRomaniei care isi doresteca valorile nationale sipatrimoniul acestei tari safie respectate si aparatein numele generatiilortrecute si pentru cele prezente si viitoare.Situatia casei de la Varatec in care a trait si creatganditorul, poetul si jurnalistul Mihai Eminescu seafla printre aceste valori vitregite de timpuri sioameni si care are nevoie, chiar in aceasta clipa, deajutorul Dvs inestimabil.In urma cu opt ani, o Fundatie culturala a lansatimpreuna cu Maica Benedicta, academician ZoeDumitrescu Busulenga, si mari duhovnici si scriitori aiRomaniei, si cu binecuvantarea Mitropoliei Moldoveisi Bucovinei, personal a IPS Daniel, actualul Patriarhal BOR, un Apel pentrusalvarea acestei casute sitransformarea ei intr-o casamemoriala care ar puteaadauga o noua nestemataculturala la bijuteria pecare o constituie sfantulasezamant manastiresc dela Varatec.Din nefericire, timpula trecut doar in defavoareanoastra si a memoriei luiEminescu, care ar putea fimentinuta vie si in aceastacasa inchiriata.6656 www.oglindaliterara.ro