Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

NOUL VAL ÎN POEZIA ROMÂNEASCĂDan StancaLECTORLa ora actuală puţini dintre noi mai ştiu ce e aceea poezie.Anii trecuţi, când s-a făcut un fel de clasament al poeţilorcontemporani, pe primul loc, pare-mi-se, a ieşit Adrian Păunescu.Acesta nu mai este printre vii.Felul cum a fost însoţit la groapă dovedeşte că poezia luia avut şi probabil o să mai aibă de acum încolo cititori berechet.Acum vreo şapte ani a fost înmormântat cu onoruri militareŞtefan Aug. Doinaş. Evident, cu totul altceva decât Păunescu,dar, de asemenea, creaţia lui aparţine altui timp.Când a murit acum cinci ani Ion Stratan, din păcate,numărul celor care-l citeau şi-l apreciau era mult mai mic decâtîn cazul celor citaţi anterior. Iar Stratan a fost încă un optzecistcelebru, prezent, de exemplu, în antologia de acum trei decenii„Aer cu diamante”, reeditată acum, alături de Florin Iaru, Traian T.Coşovei şi, evident, Mircea Cărtărescu. Dar ce se va întâmpla cucei tineri, care nu sunt nici nouăzecişti,ci douămiişti? Cine îi mai citeşte pe ei?Cine îi mai iubeşte? Cum vor spargebanchiza de gheaţă a anonimatului?După 1989 doi poeţi s-au impustotuşi, în pofida unei pieţe de carte carenu mai avea nici în clin, nici în mânecă cupoezia: Ioan Es Pop şi regretatul CristianPopescu. Prin moartea prematură aacestuia din urmă, numele nouăzecistcel mai marcant a rămas al lui Ioan EsPop. Nu întâmplător el a recomandat-oîncă de acum şapte ani de la debut peEugenia Ţarălungă.Eram în 2003 şi tânăra cu osuperbă candoare păşea pe câmpulpresărat cu spini al poeziei, ştiind că numai există drum de întoarcere şi că dinacel moment încolo va suferi până lamoarte. A trecut un septenal greu pentruea. Iată că acum, la sfârşitul anului 2010,la Gaudeamus, a publicat o carte extremde complexă, la editura clujeană Limes,o editură prestigioasă, condusă depoetul Mircea Petean. Cartea are un titludeconcertant, „BIU”, un fel de abrevierede la „Be you”, dar exprimând şi ideeaa ceva fulgurant, ca flacăra de brichetă,cum se şi chema volumul în prima luiversiune. Încă o dată, cartea oglindeşteperfect starea din prezent a poezieiromâneşti. Este, de aceea, o carte-pilot sau amiral, care, caîntr-un mozaic, vrea să redea un peisaj liric fragmentat, aparentminat de discontinuităţi, dar păstrând în subtext o melancoliedisperată, aceea a autorului însuşi care ştie că are sufletulsfâşiat, dar nu renunţă la chemarea ce vizează tocmai unitateapierdută a Universului.În ultimii ani poezia noastră a numărat nume importante,fiecare cu vocea sa inconfundabilă, autori tineri, foarte tineri,care s-au încăpăţânat să nu abdice într-o luptă pentru unii eşuatăîncă de la început. Dan Coman, Claudiu Komartin, TheodorDună, Elena Vlădăreanu, Adi Urmanov, Doina Ioanid, îi amintescnerespectând vreo ordine, uitând probabil nume mai importante,dar nu aceasta contează acum. Ceea ce contează este efortulfiecăruia de-a nu lăsa să moară în sine fărâma de lumină şi decuvânt.Şi de aceea au scris, au rostit.Eugenia Ţarălungă intră în aceeaşiserie de autori neaplatizaţi. Poezia eiexprimă o revoltă jucăuşă, dar din carenu lipsesc accentele tragice. Nu vreasă epateze, fiindcă ştie că centrul degreutate pentru orice fiinţă muritoare seaflă în altă parte. Spre această altă partetânjeşte şi ea, iar poezia de faţă nu edecât un substitut a ceea ce urmează săprimească altcândva şi altundeva.Deocamdată ne aflăm pe pământ,în lumea aspră a criticilor literari, undece e pe hârtie înseamnă mai mult decâto mie de transcendenţe sugerate. Poetaare graţie şi o uşoară detaşare de sine,în aşa fel încât, încercând s-o muştiprintr-un verdict rău, constaţi că dinţiise înfig într-o maree de abur. Totuşi,cine este „BIU”? Fără a vă răspunde văspun doar că la pagina 90 a cărţii veţidescoperi una dintre cele mai gingaşeşi cutremurătoare mărturisiri care s-aufăcut vreodată în literatura noastră,despre apropierea şi depărtarea celuidrag care poate fi copil, iubit, tată.Un copil în cer (vezi poemul „Sângeîndesat între coperţi abia depărtate”) eca mormântul în cer al lui Vintilă Horia.Trăim ce citim şi invers…EPIGRAME PĂSTORELREPLICA LUI PĂSTORELLui Victor EftimiuDILEMĂLUI MIHAIL SADOVEANUEpigrama nu e sculaCare-ţi poate şterge crima,După ce că scrii cu sulaVrei să regulezi cu rima?DE ANUL NOUMaestre dragă, te salut!Şi îţi doresc ca vechi expert,Ani buni să ai măcar un sfertDin câte sticle am băut!Lui Victor IamandiIamandi băuse bineŞi se răstea la damigeană:“Degeaba mă sfidezi,cucoană,Că tot mai mult încape-nmine!”Eftimiu trubadurSperie Parnasul!Cum zăreşte câte-un curI se scoală… nasul!GUVERNUL IORGACazul nu-i aşa sinistru.Căci părosul demiurg,Doar pe scenă-i prim-ministru.Că-n Consiliu-i dramaturg!LA BOLTA RECEG. Topârceanu vede ocucoană că-şi aprinde oţigara cu o brichetă mică, şiimprovizeazăCe brichetă minusculă!Spune, doamnă, nu se stricăDe-oi aprinde-o rimă-n “ulă”Cu bricheta ceea mică?www.oglindaliterara.roL-a pus destinul lui stupidÎntr-o dilemă de infern:Ori partid fără guvern.Ori guvern fără partid!Domnului Cezar P(etrescu)Beau la apă ne-ncetatŞi mă plimb cu ea aşa …Bine că nu-s om de statCă mă fotografia!P.S. Apa trece, setea ba!RĂZBUNARECând partidele infameÎn politică-l doboară,Imediat se simte-n ţarăO inflaţie de drame!Mihail pentru poporA făcut Mitrea Cocor,Dar poporului, vă jur,Îi place mitra cu cur!CHITANŢALui SadoveanuDe ţi-ai face testamentul,Tu să nu-mi laşi mii de franci!Naşule, să-mi laşi obrazul,Ca să-mi fac din el bocanci!LUI M. SADOVEANU“Venea o moară pe Siret”Legănându-se pe-o coastă,Şi-n ea un autor şiretMacină faină proastă!6725