Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

NOTE DE LECTURĂAvatarurile„Lupului de Stepa”Jumatatea anilor ‘60- Occident - epoca revolutieipsihedelice si a flower children, a societatii tolerantei si adisparitiei tabu-urilor sexuale, a spiritualismului salbatic si areligiei pacifiste. Atitudine nonconformista, cu iz de marihuanasi sound Beatles, condamnand materialismul vietii modernesi respingand societatea industriala.„La jeunesse” inflacarata l-a descoperit atunci peHermann Hesse- pustincul din Montagnola, adoptandu-lca pe un adevarat guru, devorandu-i cu fervoare scriitura,identificandu-se si rezonand cu ritmul involburat al Euluidescompus ce tinde catre reinventare si recompunere.„Der Steppenwolf” a aparut in 1927, reflectand in paginilesale atmosfera din tarile europene iesite din apocalipsaprimului razboi mondial: descompunera burgheziei si timpulcurentelor ideologice. Romanul este un „compositum” aparentdisociat si fragmentat cu reziduuri surde escamotate din planulreal in cel simbolic si invers. Este o lume simbolica intensconstruita ( prin reflectie, viziuni, impresii), lumea Eu-lui ce sedezvaluie realitatii intr-un mod aparent accidental. Fapteleobiective sunt simple pretexte sau aparente si sunt necesaredeclansarii realitatii simbolice dar nu in mod obligatoriu si nicisuficient. Pendularea intre obiectiv si subiectiv, intre realismsi fantastic se realizeaza intr-un ritm ascendent , registrulsubiectiv devenind o realitate consistenta- singura realitate incare Eul poate supravietui. Introspectia este utilizata de Hesseca si modalitate de constructie a unui rationalism nealterat,statutar, continuu, un fel de ochi interior vesnic treaz, analizandfluctuatiile permanente ale consumului interior. Chiar dacametamorfozele Eului necesita trecerea dintr-un plan in altul,Hesse creaza prin Harry Haller un prototip caruia ii corespundnumerosi indivizi: solitari, incapatanati si neurastenici evitandcomuincarea cu exteriorul, neadaptati; viata lor devenind unadevarat exil in care-si rumega spasmodic ruminarea ori furiaimpotriva lumii pe care n-o accepta si cu care nu se identificasub nici un aspect. Romanul a devenit astfel o biblie a celuineinteles, a celui care se simte superior lumii in care traieste, ori a adolescentului in trecerea dificila spre maturitate;desi Hesse nu a urmarit acest lucru ci mai degraba isi faceaautocritica incercand sa ajunga la un compromis cu sineinsusi. Dovada in acest sens este corespondenta autorului, in care acesta isi dezvaluie tribulatiile Eului, tumultulinterior, izolarea, prefacerile, metamorfozele succesive.Aidoma personajului sau, a fost tentat de ideea sinuciderii( pe vremea cand era copil). Fata si reversul personalitatiilui Hermann Hesse se regasesc in biografia personajuluiHarry Haller ca doua instante aparent ireconciliabile aleaceluiasi proces.Astfel de-a lungul povestirii lupul de stepaisi pierde coltii, invatand prin coborarea in abisul nebunieisimturilor sa accepte viata asa cum este ea, cu superficialulsi trivialul din ea.” Aproape toate prozele pe care le-am scrissunt biografii ale sufletului”, spune Hesse intr-unul din textelesale autobiografice.” In niciuna din ele nu exista evenimente,complicatii si tensiuni, dimpotriva ele inglobeaza de fapt undiscurs in care o persoana deosebita- o figura mitica - estestudiata in raport cu lumea si cu propriul Ego”. Si in „Lupulde Stepa”se regaseste aceeasi schema ce construieste unconflict spiritual, o drama care nu se desfasoara in lumeaexterioara ci in sufletul personajului, in limitele nelimitateale interiorului efervescent, cu tendinte autodistructive, decautare a unui sens dincolo de acest univers.Dar cine este acest Harry Haller?A studiat religiile si mitologiile vechi, cartile pe care le-ascris i-au adus celebritatea in tinerete. Are convingeri politiceechidistante fata de „idealurile americane si cele bolsevice”.A fost casatorit dar sotia l-a parasit; are o amanta cu carenu se vede prea des. Singurile luiplaceri sunt muzica- Mozart- sicartile.Ce este el?Este un burghez caredin punct de vedere moral s-adetasat de aceste statut pana larenegare, emotional insa esteinca legat de ideea unui caminsi a caldurii sufletesti. Lumea incare el traieste este perceputa cafiind una superficiala si mediocra.Este autodistructiv:” isi formaseo capacitate geniala de a suferi,nelimitata, ingrozitoare. La bazapesimismului sau nu stateadispretul fata de lume ci fata deAlina MariaRaduel insusi”. Tinde catre normalitate dar nu o poate accepta:”sfioasa lui insingurare, salbatica lui neliniste, dorul lui de uncamin si faptul ca nu-l avea”:”ce lucruri bune sunt impacarea ,absenta durerii, zilele suportabile ce trec pe furis, in care nicidurerea , nici placerea nu indraznesc sa ridice glasul”. Insaizul nivelarii, al normalizarii nu poate dura pentru ca „ dupa oscurta perioada de timp ea se transforma in ceva insuportabil,urat si gretos, asa incat trebuia sa-si gaseasca refugiul in altetemperaturi antagonice, cauzate fie de placere, fie de durere”.El nu se poate aliena lumii acesteia. Are obiectii nenumarate:discursul razboinic impotriva materialismului ascendent, amentalitatii conformiste si spiritului practic burghez, impotrivafilistinismului din cultura si a societatii industriale ce tindesa acapareze spiritul uman. Trebuie sa existe ceva maimult decat convenabilul, suportabilul, acceptabilul oferit deaceasta realitate atata timp cat Harry resimte dorul salbaticde sentimente puternice si totodata furia fata de o viataincolora, plata, normala, sterila.Refuza vehement calea demijloc, calea adaptabilitatii, realizata prin compromis, prinrenuntarea sau ‘’cizelarea” propriului interior si acceptareaexteriorului ca si valoare datatoare de sens. In aceastalume Harry Haller nu poate descoperi idealurile care i-auconsolidat interiorul, cizelandu-i spiritul, dandu-i aripi catrecautarea perfectiunii morale, intelectuale si artistice. Alegeizolarea, insingurarea, traindu-si disperarea in cautarea uneisolutii eliberatoare. Sinuciderea i se pare astfel a fi singurasalvare, pana in momentul aparitiei curtezanei Hermina, ceacare-l determina prin comportamentul ei vesel si simplu sadescopere farmecul banalului si fericita uitare pe care ti-opoate oferi senzualitatea. Lupul de stepa pare a se domestici:invata sa danseze dansurile la moda, sa mearga la baluri,sa asculte jazz, sa se bucure de lucrurile marunte pe carei le ofera existenta. Astfel in acest prizonier al intelectului,al luciditatii crude, al abstractiunii si introspectiei pare sainfloreasca impulsul dragostei de viata si acceptarea ei. HarryHaller are sansa de a urma sfatul lui Mozart: „ trebuie sa vaobisnuiti cu viata si sa invatati sa radeti”-renuntarea la oriceasteptare, la orice dorinta si situarea in acel spatiu eteric,luminos al rasului, fara obiect. Acest spatiu se afla in afaratimpului acestei lumi, el este cel al interiorului propriu.Jocul de imagini ce se desfasoara in teatrul simbolic incare este atras ‘’lupul’’ reprezinta dedublarea permanentaa eului, tendinta si incercarea furibunda de recompunere,de unitate si desavarsire a identitatii. Conflictul permanental pseudo identitatilor eului scindat este mediat de aceastaluciditate a introspectiei ce-i dezvaluie personajului noiamanunte despre lumea sa interioara.„Lupul de stepa” este un roman al ochiului spiritual sirational care, cu luciditate stiind ca nu are solutii viabile desupravietuire in lumea reala incearca o evadare asumata. Nueste un roman care propovaduieste sinuciderea si o oferadrept solutie desi spiritele inflacarate i-au conferit acest statut.Este un roman simbolic al spiritului legat de corp, tendintaacestuia de a se detasa , de a se autocunoaste si de a-siaccepta constient menirea omeneasca: existenta trup-spirit.6674 www.oglindaliterara.ro