Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

ARTEGhani Alani saudrumul caligrafieide la tradiţia vie lamodernitatea artei980„O tradiţie care nu ajunge la modernitate, este o tradiţie rea.O modernitate ce refuză tradiţia, este o modernitate rea”Ghani AlaniMaestru Caligraf de renumeinternaţional şi profesor de ArtăCaligrafică la Sorbona, la InstitutulNaţional de Limbi şi Civilizaţiiorientale, şi la Lausanne, GhaniAlani este moştenitor Ijâze 1 al Şcoliidin Bagdad şi al Şcolii turceşti. În2009 a primit premiul UNESCO-Sharjah pentru Cultură arabă, iarîn 2010 premiul Ministerului Culturiidin Quatar. Nu ştiam toate acesteacînd mi-a deschis uşa atelierului,pentru întîia oară, la începutul veriitrecute. Amîndoi datorăm întîlnireaprietenei noastre, Maggy de Coster.Aflată în căutarea unui poet irakianpentru completarea listei mele cu 55de poeţi francofoni de antologat 2 , aleşi din diferitele leagăne depoezie şi cultură ale lumii ― inclusiv din redacţia revistei Oglindaliterară, Ştefania Oproescu şi Gheorghe Neagu, şi Poezia,Cassian Maria Spiridon şi Marius Chelaru ―, Maggy mi-a venitîn ajutor, într-o dimineaţă, pe cînd îmi beam cafeaua pe terasaconacului ei din Montmagny: avea printre prietenii ei un poetcaligrafde origine irakiană... După nici două ore, întîmpinate deGhani în pragul uşii, cu zîmbetul pe buze, cu gesturi simple şiafectuos: „Comment ça va, mon amie ?!”, şi invitate în atelierulîn care îşi petrece multe ore pe zi, am păşitsmerită, ca într-un templu, de spaimă să nu stricceva în acel univers în care plutea parfumulde tuş, iar pretutindeni stăteau suprapuse, însuluri nemumărate, caligramele sale.I-am spus de ce am venit, rugîndu-lsă-mi acorde şi un interviu pentru Oglindaliterară. A vrut să-i ştie echivalentul în franceză.„Le Miroir littéraire”, i-am zis eu. Ghani s-aridicat încet de pe scaun, s-a îndreptat spre unsertar, din care a început să dea la iveală multealte caligrame. A ales una. A întins-o pe masalui de lucru şi mi-a explicat titlul ei, „L’amoureuxet le miroir de son interieur ”, sau, mai simplu,„Réflet” (978), amoureux însemnînd în francezăo fiinţă pătimaşă. Am înţeles că aveam în faţăun om al corelaţiilor imediate, un om inteligentcare ar fi putut să găsească fiecărui subiect ocaligramă, deja scrisă.Lui Ghani nu-i plac interviurile. Nicisă vorbească despre sine. Şi nici despreIrakul acesta contemporan,aşa cum îl ştim din presă.Despre Bagdad, da,desigur. Pentru că totulare un început, inclusivperfecţiunea şi rafinamentulla care a ajuns astăzi,aici, la Paris, în Occidentadică. Secretul, evident, l-aînvăţat acolo, în Orient, înacel Bagdad, antic „loc alpăcii”, leagăn şi răspîntie acivilizaţiilor. De aceea, îmioferă o „cheie”, „La începuta fost Baghdad-ul”, cetatea,Karkh 3 -ul său de baştină,adică acea parte din oraşaflată pe malul apusean alTigrului unde a văzut luminazilei, într-o familie săracă.Stuful, materia principală948967a zonei, se afla la bazaîntregii culturi locale, de lalocuinţă şi obiecte în casă(pat, mic mobilier), pînă laconfecţionarea naiului oricalamului, instrumentul descris al caligrafilor. Altfel,Baghdad ortografiat deGhani cu „h”, ca în persană,înseamnă „grădina dăruită”.Despre pictură, poezie,muzică, estetică, artacaligrafiei, da, desigur,iarăşi putem sta de vorbă.O artă învăţată şi moştenităde la doi mari maeştri,Hâshim al-Baghdâdi,reprezentant al Şcolii dinBagdad (i-a înmînat ijâzé-ulîn 1967), şi Hamîd al-Amîdî,reprezentant al Şcolii turceMarilena Lică-Maşala(din mîna căruia a primit al doilea ijazé, în 1975, la Istanbul),din vremea copilăriei, cînd se apropia de 12 ani. O artă căreia,din 1975, după obţinerea doctoratului cu o teză despre „creaţieartistică” şi „drepturi de autor”, un studiu comparativ al legislaţieidin Irak, Egipt şi Franţa, i s-a consacrat în întregime, „realizînd unnumăr considerabil de opere de toate dimensiunile”. Frecvent, ailustrat poezie arabă din diferite perioade, inclusiv preislamică,şi diferiţi autori, precum şi poezie occidentală, ori poemele sale.La rîndul lui, o transmite discipolilor săi „aşa cum îmi cere ijâzé”.În caligramele sale, linia, culoarea, poezia, muzica se împletescingenios, alunecînd şăgalnice pe hîrtie sau pe pergament(Mouallakats). La toate acestea se adaugă şi o listă bibliograficăapreciabilă de cărţi şi articole, ca autor ori coautor, pe care ovom prezenta cu alt prilej, Vom aminti doar „Diwan des lettresamoureuses” (2007). Ghani, în cei peste 40 de ani de viaţăpariziană, a întîlnit poeţi şi caligrafi din cele patru colţuri ale lumii,care „mi-au deschis un alt orizont care reflectă experienţa meaîn cele două arte”. Printre ei, Pierre Seghers, Gérard Blanchard,Michel Bénard. Despre viaţa artistului s-au făcut documentareprezentate la televiziunea franceză şi elveţiană, iar despre operalui au scris importanţi critici literari şi de artă.Pentru a lăsa mai mult loc pentru imagini, cumne-a şi rugat Ghani, de altfel, vom încheia acestprim portret al său în paginile revistei Oglindaliterară, cu un scurt citat din François Zabbal,redactorul şef al revistei Institutului LumiiArabe, Qantara: „Arta lui Ghani Irakianul neoferă, cu o concizie uimitoare, toată densitateaistoriei şi culturii arabe”.______________1 Ijâze, diplomă de caligrafie înmînată de unmaestru celui mai bun discipol al său, şi unicmoştenitor al acestuia.2 V. Ghani Alani, în: Voci fără frontiere,antologie franco-română, 55 de poeşi aleşi,prezentaţi şi traduşi de Marilena Lică-Maşala,prefaţă Marius Chelaru, postfaţă Maggy deCoster, 56 de ilustraţii de Sergiu Zancu, Paris,2010, pp. 296-303.3 Karkh, în siriacă, cetate.978Legenda caligramelor:978. „Réflet”, poem semnatde Ghani Alani.967. „Tradiţia este laoriginea modernităţii”:moştenire de la MaîtreHâshim al-Baghdâdi.948. „Caligrafie şi poezie”,în amintirea emoţieicu care a primit vesteapremiului Unesco- Sharjah,2009. Mouallakats (pepergament).980. Ghani Alani zîmbindune,la terminarea caligrameipe care ne-a oferit-o.6726 www.oglindaliterara.ro