Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

1001 nopţiPATRICIALIDIAŞeherezada ne-aascuns povestea însânşi a adormit subţiindfirul întâmplărilor,ca şi cum timpulnostru s-ar fiterminatînainte de vreme,precum un soare înrăsăritcând ultima stea încă nu a apus...„Eşti chiar tu, sunt chiar eu”,aşa ar fi început povestea,dar m-am oprit.E în zadar...Tăcută, ţi-am făcut loclângă trecutul meu.Mi-am adunat toate gândurile înmănunchişi i le-am dat Şeherezadei să le depene,în fiecare noapte câte una,fiecare dintre noi, cu cerul lui personal,şi ea a făcut o poveste cu final fericit,chiar dacă eu am rămas aceeaşi,o frunză în căderela început de toamnă,prevestindu-ţi nemurirea.Minunea de a fiŞtii, cineva îmi spuneacă orice minune ţine doar trei zile,ca o nuntă din poveşti ce încep cu „a fostodată”,dar nu vreau nici măcar acum, să cred...Datorită ţie,minunea de a fie o eternitatedumnezeiască...Cafeaua de dimineaţăDe frica singurătăţiim-am scuturat de toate dimineţile aceleaincoerente,în care cafeaua avea gust de cearşafurimototoliteşi de săruturi pătimaşe.Te simţeam pătimaşîn ceaşca de cristal de Murano,cu gândurile în titlurile de ziarce le citeai, absorbit,în timp ce eu îţi împrăştiam rostirilefumuriipe deasupra mesei.Azi nu ne mai citeşte nimeni în zaţul decafea,suntem singuri,doar noi şi întreg universul...De azidestinul ni-l facem singuriîn care cafeaua cu gust de cearşafurimototoliteşi de săruturi pătimaşe.POEZIEGEORGETABLENDEACavaler din ceruriCavalerul meu din visEsti cavalerul cu armura de aur din visPagini frumoase din paradisZbori pe cal alb in noriSa ma trezesc raznd in zoriBeteala de argint pe noriCand de vivacitate vin fioriO iarna cu colinzi si geruriCa o minune ratacind prin ceruriE o taina de sufletVine gandul dinspre verde patimaSa stranga-n chingi o inima ce s-alinaDin increngatura tristetii sa ma scapUn scop de vraja nu iese din capVeni vor geruri de simtire aleasaNu se –ating in varfuri, nu se-adastaE calea mare de visari aprinseSe vor inabusite ,se vor stinseDar timpul vine dinspre inima batutaDe fiori aprinsi, de cautare intreruptaNu va fi soare –n vara de simtiriMa voi scalda in baia de-amintiriMarul dorinteiAromatul mar al dorintei il degustInvaluirea de cer augustCcraiasa muntilor inalta dorintaVine acerb din urma silintaDe a fi mai aoroape ,cald linga tinePe coama vantului in zbor vineDin adancul marii albastre ,zbuciumateInfiorarea frumoaselor miini alintatePe creste de munti nerabdarea s-avantaIn adancuri de suflet care nu cuvantaSpre tine coboara noaptea in soapteCa un rau curgator de dulce laptePe Frunze de gheata in noaptea de gerCaldura trupului viguros o cerPe dalbul luminous al sanuluis-alunece gura nesatioasa a tanaruluivine si ziua cea alna-n dorintenu se coboara in adacimi de suferintee-o indepartata stea pe cerul intunecoscand gandul frumusetii zboara negurosaproape de zapada sfaramata albpleaca in stol un vis mai dalbapropierea de inima batand aiuritase-nfioara in mine dragostea raspanditamarul rotund al dorintei cantain sangele rosu mereu se framantacÎNTÂLNIREPe cer nu-i soare-nziua-n care nu vii,Frunzele cad, iarbase usucă,Amintirile dulci sefac nălucă,Lumea toată seumple de grozăvii,MIHAIMERTICARUCuminţenia umblăhăbăucă,Se succedcataclisme mii şi mii,Se hurducă pământul din temelii,Se clatină ca o coajă de nucă.Iubire, aminteşte-ţi de întâlnire,Iubito, nu mai conteneşte să tune,Salvează Universul de la pieire!Fie-ţi milă de-ntreaga omenire,N-o lăsa să cadă în genune,Vino odată şi fă o minune!MAI PRESUS DE AVERINu-ţi pot dărui averi şi splendori,Ci lumina şi purpura din zare,Stele, luceferi şi raze de soare,Aşa cum ţi-am declarat de- atâtea ori.Zilnic ţi-aş aduce pâine cu sare,Ţi-oi arăta grădini înmiresmate cu flori,Te-oi învăţa alături de mine să zboriS-atingi cu tâmpla-nălţimi ameţitoare.Îţi voi aşeza deasupra un cer dePeruzea şi crânguri pline cu mierle.Ştii că-n iubire nimic nu se pierde,Totul rămâne deasupra verde.Lacrimile de dragoste nu pier, leAdunăm cu grijă, să se facă perle.LASĂ FOCUL!Mai lesne-ar curge fluviul spre izvoare,Marea-n vârf de munte să se ridice,Decât să scapi de-a dragostei aliceŞi de arşiţa ei pustiitoare.Mai uşor e să-l memorezi pe Nietzsche,Decât să refuzi a zeilor licoare,Chiar de-i pregătită să te omoareCu zâmbetul pe faţă calin, ferice.Oricare-ar fi, în fine, consecinţa,Cu-a Parcelor menire te împacă,Lasă focul să-ţi inunde fiinţa!Să te facă rob în veci dorinţa!Bea ambrozia cu tot cu bărdacă,Fugi cât colo de viaţa cea posacă!6672 www.oglindaliterara.ro