Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

INTERVIU„Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pecare a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”Raul BaşteanCronică de spectacolPiesa „Ultimul mesaj alcosmonautului către femeia pe care aiubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”de David Grieg este cel mai recentspectacol al lui Radu Afrim montatpe scena Teatrului Naţional din Cluj.Spectacolul a fost prezent în perioada13-21 noiembrie în cadrul FestivaluluiEuropean de Teatru „Eurothalia” organizatde Teatrul German de Stat din Timişoara.Spectacolul vorbeşte despre curiozităţiale cosmosului, în care, amprenta luiAfrim se observă de la primele minuteale spectacolului. Afrim pune accentulpe câteva puncte forte de maxim efect,zic eu, în acest spectacol: multă muzicalive cântată la orgă şi tobe dar şi câtevamomente live de interpretare vocală. Caîn cele mai multe spectacole ale sale,Radu Afrim pune foarte mult accentulpe exprimare prin mişcarea corporalăa actorilor, astfel, avem de-a face cuun spectacol ce prezintă diversitatecoregrafică şi energie debordantă atuturor actorilor. În general spectacolelelui se remarcă prin calitatea şi diversitateamuzicii de spectacol. Spectacolul prezintăpovestea a doi cosmonauţi ruşi (OvidiuCrişan şi Cristian Rigman) aflaţi într-omisiune spaţială şi uitaţi în spaţiul cosmicdupă o perioadă lungă de timp. Trecereatimpului face însă ca să ia sfărşit oriceposibilitate de comunicare cu Pământul acelor doi. Practic, tot spectacolul prezintăsituaţii-scene, uşor conturate, bazatepe tema incomunicabilităţii ca maladiece bântuie omenirea cotidiană. Dintr-oaltă perspectivă, există o antiteză întresingurătatea celor două personaje aflateîn cosmos care nu mai au alte dorinţedecât să mai reuşească să ajungă pePământ şi poveştile de viaţă pline degriji şi stres ale oamenilor de pe Pământcare au tot felul de dorinţe şi vise aparentnesemnificative comparativ cu a celorizolaţi de lume. Vorbeşte despre fuga,majorităţii dintre tinerii din ziua de azi,după visul de a ajunge vedete chiardacă încalcă unele principii care vorbescdespre compromisuri ajungând acel gende vedete ce dau dovadă de incultură şiagresivitate; vorbeşte despre mulţimeamomentelor tragice ale unor copii careau crescut fără prezenţa în viaţa lor aunuia dintre părinţi: fata care abia îşi maiaminteşte tatăl plecat de mult în misiuneîn spaţiul cosmic şi care trăieşte cusperanţa şi dorinţa de a-şi mai revedeamăcar încă odata tatăl. Fiind o povestecu multe momente comice, fiecare astfelde moment ascunde în spate o partetragică care l-a creat, iar aceste momenteau fost extrem de bine construite decătre actori. Au reuşit ca în momenteletragice să transmită publicului sentimenteputernice ale situaţiilor delicate. În astfelde momente am urmărit reacţia publiculuişi...da! Afrim a reuşit să pătrundă adâncîn sufletul publicului pe care nu l-a scăpatdin mână nici măcar o secundă în celeaproape trei ore de spectacol, continuu.Profesionalismul cu care Afrim îşi facemeseria de regizor se observă la totpasul. A reuşit în „Ultimul mesaj...” săfacă treceri uşoare dar semnificative şischimbătoare dintr-o scenă în altă şi astaprin completarea sau schimbarea unorelemente de recuzită a scenei anterioarede unii sau aceeaşi actori şi asta te-afăcut să te trezeşti, după numai câtevamişcări ale actorilor, în situaţia sceneiurmătoare. Totuşi, cred că nu mulţiregizori au curajul, în primul rând, săîncerce aşa ceva pe scenă şi cu un numărdestul de important de actori în distribuţie.Foloseşte foarte multe elemente laitmotivcum ar fi răsuflarea în microfon a RamoneiDumitrean repetată în multe scene cusemnificaţie importantă ajungându-se caîn deznodământ să se observe importanţaacestui fapt.În general, pe fundalul scenei seproiectează înfăţişarea spaţiului cosmic înfaţa căruia improvizează actorii îmbrăcaţicu pantaloni în carouri sau dungi, cubustul gol ce poartă pe cap caschete cufurtune şi lumini pe faţă. Scenele finalevorbesc despre probleme ale oamenilordin societatea contemporană care, deşi auprobleme minore, acestea sunt extrem dedificil de rezolvat, precum: scene banalede cuplu ale unor oameni frustraţi saudespre gândurile mascate ale acestora orisituaţia unei femei pentru care dorinţa dea se plimba alături de soţul ei sau de a citio carte devin un vis. Afrim reuşeşte astfelsă creeze personaje puternice extremde bine individualizate cu străsăturisemnificative şi esenţiale.Cred că este unul din puţinelespectacole marca Radu Afrim în carescena nu mai reprezintă un spaţiuîncărcat, ci un spaţiu dramatic destul deaerisit, cu elemente de decor minore şipuţine la număr dar esenţiale.Piesa este şi o poveste de dragostecu aspecte comi-tragice din pricinafaptului că şi „Ultimul mesaj...” este extrasdin ultimile însemnări din jurnalul de bordal unui îndrăgostit către iubita sa din fostaUniune Sovietică.Astfel, piesa „Ultimul mesaj alcosmonautului către femeia pe care aiubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”este un spectacol despre două culoareopuse ale timpului, un spectacol construitpe un subiect unic, complex şi uşorextravagant din multe puncte de vedere.Pe scurt, un spectacol pe care, dacă nul-aţi văzut până acum, vă recomand să ofaceţi pentru că merită!SCRISOARE DIN BUCUREŞTI:O NOUĂ MESERIELA ROMÂNISalut,Ieri seara am avut nesansa sa ma intalnesc cu cei mainenorociti oameni din tara asta: vanatorii de fraieri in trafic!Faptele: la iesire de pe o strada laterala in fata la metrouAurel Vlaicu coloana, o masina imi lasa loc de iesire si imi facesoferul semn sa ies; dupa ce ies cu jumatate de masina pornestesi se loveste de masina mea.Ies din masina refuzand sa cred ca se poate intampla asta.Din masina cealalta coboara un tanar care nu zice nimic si se uitala masini. Eu cobor direct spre el: „Mai nenorocitule ma lasi saintru si apoi dai in mine?” La care tipul foarte calm imi raspunde:„Nu te-am vazut!”Primul impuls este sa-i sparg fata. Tipul imi spune: „Trage laPetrom sa ne intelegem!” Trag la Petrom si ma duc la el pus pe faptemari. Tipul imi spune foarte calm: „Hai la politie, nu mi-ai acordatprioritate, masina este inchiriata. Nu are rost sa ne complicam.”Scoate actele masinii. Ma uit la masini: bara lui era varza, aripile6730 www.oglindaliterara.roindoite, un far frecat insa nu eraspart. Ma uit la masina mea:nimic in partea stanga fata. Malamuresc ca plecand de la 50 decm in viteza intai nu a apucat saprinda viteza si a dat in cauciuc(norocul meu, roata era virata).Ii spun: „Nu cred ca faciasta. Masina mea nu are nimic.Dispari!” Tipul foarte linistit isinoteaza numarul masinii si imispune: „Lasa ca ma cauti tu!”„Uite ce mi-ai facut la masina!Noteaza-ti numarul meu!” Nu imivenea sa cred. Notez instinctiv:0733 380 904, cartela probabil!Ma duc la masina lui si ma uit din Stan Păţitunou: era imposibil ca din 50 de cmsa lovesti asa puternic. Ii spun infata: „Masina a mai fost lovita!”Tipul recunoaste si imi spune deschis: „Masina esteinchiriata, am Casco cu franciza de 99 Euro, facem pe jumatate.Imi dai 250 lei si este bine!” Sar in sus si protestez vehement.Urmeaza 5 minute de negocieri de genul: „Ma, te dau in judecatal!Vin dupa tine si nu scapi!” etc...Tipul bun cunoscator al legii imi spune: „Nu te mai agita! Nuî