INTERVIU„Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pecare a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”Raul BaşteanCronică de spectacolPiesa „Ultimul mesaj alcosmonautului către femeia pe care aiubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”de David Grieg este cel mai recentspectacol al lui Radu Afrim montatpe scena Teatrului Naţional din Cluj.Spectacolul a fost prezent în perioada13-21 noiembrie în cadrul FestivaluluiEuropean de Teatru „Eurothalia” organizatde Teatrul German de Stat din Timişoara.Spectacolul vorbeşte despre curiozităţiale cosmosului, în care, amprenta luiAfrim se observă de la primele minuteale spectacolului. Afrim pune accentulpe câteva puncte forte de maxim efect,zic eu, în acest spectacol: multă muzicalive cântată la orgă şi tobe dar şi câtevamomente live de interpretare vocală. Caîn cele mai multe spectacole ale sale,Radu Afrim pune foarte mult accentulpe exprimare prin mişcarea corporalăa actorilor, astfel, avem de-a face cuun spectacol ce prezintă diversitatecoregrafică şi energie debordantă atuturor actorilor. În general spectacolelelui se remarcă prin calitatea şi diversitateamuzicii de spectacol. Spectacolul prezintăpovestea a doi cosmonauţi ruşi (OvidiuCrişan şi Cristian Rigman) aflaţi într-omisiune spaţială şi uitaţi în spaţiul cosmicdupă o perioadă lungă de timp. Trecereatimpului face însă ca să ia sfărşit oriceposibilitate de comunicare cu Pământul acelor doi. Practic, tot spectacolul prezintăsituaţii-scene, uşor conturate, bazatepe tema incomunicabilităţii ca maladiece bântuie omenirea cotidiană. Dintr-oaltă perspectivă, există o antiteză întresingurătatea celor două personaje aflateîn cosmos care nu mai au alte dorinţedecât să mai reuşească să ajungă pePământ şi poveştile de viaţă pline degriji şi stres ale oamenilor de pe Pământcare au tot felul de dorinţe şi vise aparentnesemnificative comparativ cu a celorizolaţi de lume. Vorbeşte despre fuga,majorităţii dintre tinerii din ziua de azi,după visul de a ajunge vedete chiardacă încalcă unele principii care vorbescdespre compromisuri ajungând acel gende vedete ce dau dovadă de incultură şiagresivitate; vorbeşte despre mulţimeamomentelor tragice ale unor copii careau crescut fără prezenţa în viaţa lor aunuia dintre părinţi: fata care abia îşi maiaminteşte tatăl plecat de mult în misiuneîn spaţiul cosmic şi care trăieşte cusperanţa şi dorinţa de a-şi mai revedeamăcar încă odata tatăl. Fiind o povestecu multe momente comice, fiecare astfelde moment ascunde în spate o partetragică care l-a creat, iar aceste momenteau fost extrem de bine construite decătre actori. Au reuşit ca în momenteletragice să transmită publicului sentimenteputernice ale situaţiilor delicate. În astfelde momente am urmărit reacţia publiculuişi...da! Afrim a reuşit să pătrundă adâncîn sufletul publicului pe care nu l-a scăpatdin mână nici măcar o secundă în celeaproape trei ore de spectacol, continuu.Profesionalismul cu care Afrim îşi facemeseria de regizor se observă la totpasul. A reuşit în „Ultimul mesaj...” săfacă treceri uşoare dar semnificative şischimbătoare dintr-o scenă în altă şi astaprin completarea sau schimbarea unorelemente de recuzită a scenei anterioarede unii sau aceeaşi actori şi asta te-afăcut să te trezeşti, după numai câtevamişcări ale actorilor, în situaţia sceneiurmătoare. Totuşi, cred că nu mulţiregizori au curajul, în primul rând, săîncerce aşa ceva pe scenă şi cu un numărdestul de important de actori în distribuţie.Foloseşte foarte multe elemente laitmotivcum ar fi răsuflarea în microfon a RamoneiDumitrean repetată în multe scene cusemnificaţie importantă ajungându-se caîn deznodământ să se observe importanţaacestui fapt.În general, pe fundalul scenei seproiectează înfăţişarea spaţiului cosmic înfaţa căruia improvizează actorii îmbrăcaţicu pantaloni în carouri sau dungi, cubustul gol ce poartă pe cap caschete cufurtune şi lumini pe faţă. Scenele finalevorbesc despre probleme ale oamenilordin societatea contemporană care, deşi auprobleme minore, acestea sunt extrem dedificil de rezolvat, precum: scene banalede cuplu ale unor oameni frustraţi saudespre gândurile mascate ale acestora orisituaţia unei femei pentru care dorinţa dea se plimba alături de soţul ei sau de a citio carte devin un vis. Afrim reuşeşte astfelsă creeze personaje puternice extremde bine individualizate cu străsăturisemnificative şi esenţiale.Cred că este unul din puţinelespectacole marca Radu Afrim în carescena nu mai reprezintă un spaţiuîncărcat, ci un spaţiu dramatic destul deaerisit, cu elemente de decor minore şipuţine la număr dar esenţiale.Piesa este şi o poveste de dragostecu aspecte comi-tragice din pricinafaptului că şi „Ultimul mesaj...” este extrasdin ultimile însemnări din jurnalul de bordal unui îndrăgostit către iubita sa din fostaUniune Sovietică.Astfel, piesa „Ultimul mesaj alcosmonautului către femeia pe care aiubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică”este un spectacol despre două culoareopuse ale timpului, un spectacol construitpe un subiect unic, complex şi uşorextravagant din multe puncte de vedere.Pe scurt, un spectacol pe care, dacă nul-aţi văzut până acum, vă recomand să ofaceţi pentru că merită!SCRISOARE DIN BUCUREŞTI:O NOUĂ MESERIELA ROMÂNISalut,Ieri seara am avut nesansa sa ma intalnesc cu cei mainenorociti oameni din tara asta: vanatorii de fraieri in trafic!Faptele: la iesire de pe o strada laterala in fata la metrouAurel Vlaicu coloana, o masina imi lasa loc de iesire si imi facesoferul semn sa ies; dupa ce ies cu jumatate de masina pornestesi se loveste de masina mea.Ies din masina refuzand sa cred ca se poate intampla asta.Din masina cealalta coboara un tanar care nu zice nimic si se uitala masini. Eu cobor direct spre el: „Mai nenorocitule ma lasi saintru si apoi dai in mine?” La care tipul foarte calm imi raspunde:„Nu te-am vazut!”Primul impuls este sa-i sparg fata. Tipul imi spune: „Trage laPetrom sa ne intelegem!” Trag la Petrom si ma duc la el pus pe faptemari. Tipul imi spune foarte calm: „Hai la politie, nu mi-ai acordatprioritate, masina este inchiriata. Nu are rost sa ne complicam.”Scoate actele masinii. Ma uit la masini: bara lui era varza, aripile6730 www.oglinda<strong>literara</strong>.roindoite, un far frecat insa nu eraspart. Ma uit la masina mea:nimic in partea stanga fata. Malamuresc ca plecand de la 50 decm in viteza intai nu a apucat saprinda viteza si a dat in cauciuc(norocul meu, roata era virata).Ii spun: „Nu cred ca faciasta. Masina mea nu are nimic.Dispari!” Tipul foarte linistit isinoteaza numarul masinii si imispune: „Lasa ca ma cauti tu!”„Uite ce mi-ai facut la masina!Noteaza-ti numarul meu!” Nu imivenea sa cred. Notez instinctiv:0733 380 904, cartela probabil!Ma duc la masina lui si ma uit din Stan Păţitunou: era imposibil ca din 50 de cmsa lovesti asa puternic. Ii spun infata: „Masina a mai fost lovita!”Tipul recunoaste si imi spune deschis: „Masina esteinchiriata, am Casco cu franciza de 99 Euro, facem pe jumatate.Imi dai 250 lei si este bine!” Sar in sus si protestez vehement.Urmeaza 5 minute de negocieri de genul: „Ma, te dau in judecatal!Vin dupa tine si nu scapi!” etc...Tipul bun cunoscator al legii imi spune: „Nu te mai agita! Nuî
DEZVĂLUIRIÎn slujba culturii, spiritualităţii, literaturii şilimbii neamului românescDan BrudaşcuÎn vreme ce, în ţară, asistăm, dinpăcate, excesiv de frecvent, la cele maiincredibile manifestări, grăitoare pentrumicimea de suflet şi lipsa de caracterale celor ce le iniţiază (şi le întreţin),de ani buni limba, cultura, literatura şispiritualitatea românească sunt slujite, cuhar, competenţă şi exemplară dăruire decâţiva intelectuali români plecaţi, din variimotive, şi în momente diferite, să trăiască,printre străini, în diverse colţuri ale lumii.Între aceştia, ne-au reţinut în mod deosebitatenţia, câteva nume emblematice pentrudestinul internaţional al valorilor spiritualede azi ale neamului românesc: pr. prof.univ. dr. Theodor Damian, OctavianCurpaş Napoleon Săvescu, M.N. Rusu,Dwight Patton, Nelu Urs, regretatul GabrielStănescu, Lucian Oprea 1 (SUA), LucianHetco (Germania), Alexandru Cetăţeanu,George Filip (Canada), Lucreţia Berzinţu(Israel) 2 , George Făgărăşanu (Elveţia)şi alţii, pe care, din păcate, nu îi cunosc.Aproape zi de zi, în locurile unde trăiescşi muncesc în prezent 3 , cei mai mulţidintre ei fac câte ceva pentru a se vorbidespre România cu consideraţia şirespectul pe care le merită. În plus, eiîşi aduc contribuţii deosebit la valoroasepentru îmbogăţirea, cu noi opere literare,de critică şi istorie, de exegeză etc., carecompletează lucrările valoroase apăruteîn ţară. Iată de ce, credem noi, revine osarcină de maximă urgenţă, atât UniuniiScriitorilor, cât şi Academiei Române,să treacă neîntârziat la cuprinderea înlucrările de sinteză, dar şi în viitoareleistorii, dicţionare, enciclopedii consacrateculturii şi literaturii române şi creaţiileşi numele acestor deosebit de valoroşiautori, veritabili ambasadori ai spirituluiromânesc în lumea contemporană.Din păcate, având cu totul altepreocupări, multe dintre ele triviale şimediocre, nici reprezentanţii MinisteruluiAfacerilor Externe (condus în prezent deun incontestabil specialist în jacuzzi, darşi în realizarea votului cu viteze cosmice),nici cei ai Institutului Cultural Român,condus de o echipă care deseori şi-aexprimat dispreţul şi lipsa de consideraţiefaţă de poporul român, aceşti oamenirealizează o operă culturală cu totulexcepţională, cu atât mai valoroasă şimerituoasă în contextul actual, atât denefavorabil ţării şi poporului român. Ede remarcat încă un aspect major: niciunul dintre ei nu beneficiază, din parteaautorităţilor de la Bucureşti, de ajutoaresau stipendii, de burse sau alte venituri.Nici măcar de binemeritata recunoaşterea autorităţilor române, prin acordarea, dincând în când, a unor distincţii simbolice,spre a le încuraja neobositul travaliu dăruitcu generozitate ţării lor de origine.În cursul anului 2009, la New York,în organizarea Institutului de Teologieşi Spiritualitate Ortodoxă din New York,condus de neobositul maestru şi preotTheodor Damian, a organizat cel de-al VIIleasimpozion teologic ecumenic, cu tema„ Religie şi Politică: societatea umană întreputerea lui Dumnezeu şi puterea omului”.Au fost susţinute comunicările:„Idenitatea şi demnitatea umană: luptadintre teologie şi nebunie” (pr. prof.dr. Theodor Damian), „Ortodoxie şicultură” (John A McGuckin, profesor deistorie creştină bizantină antică târzie şibizantină, la Seminarul Union Teologicaldin New York şi profesor de studii creştinebizantine, la Universitatea Columbia),„Reprezentarea problemei în soluţionareaactivă a problemei” (Richard Grallo,profesor asociat de psihologie aplicatăla Colegiul Metropolitan din New York),„Religia în contextul valorilor politicedemocratice” (Ioan N. Roşca, profesorde filozofie, Facultatea de filozofie şistudii culturale, Universitatea SpiruHaret, Bucureşti), „Nitsche, acest Socrateiertător, muzical” (Alina Feld, asist. Univ. laUniversitatea Hofstra), „Teologia politicăşi politica teologică” (George Lăzăroiu,profesor de filozofie asociat la Facultateade jurnalism, comunicare şi relaţii publice,Universitatea Apiru Haret, Bucureşti).Prin tematica abordată, universitariişi cercetătorii participanţi au încercat săsublinieze mutaţiile produse în societateacontemporană, raporturile acesteia cureligia, îndeosebi cu cea ortodoxă, rolul cerevine, în acest context, slujitorilor Bisericiipentru a contribui la eliminarea sauatenuarea conflictelor de orice fel. În plus,ei au atras atenţia şi asupra provocărilor laadresa identităţii şi demnităţii umane, caretrebuie înţelese ca haruri divine.Sub egida Institutului Român deTeologie şi Spirituală Ortodoxă din NewYork, al cărui preşedinte este poetul, omulde cultură şi preotul Theodor Damian apublicat comunicările autorilor participanţiîntr-un volum (vol. XVII, nr. 1, 2010),care nu doar că oferă o lectură plăcutăşi interesantă, dar se constituie şi într-olucrare de referinţă în acest domeniu,esenţială pentru studenţi şi cercetătoripreocupaţi de adâncirea cercetării peaceastă temă actuală.Se cuvin adresate sincere felicităriorganizatorilor acestei manifestăripentru neodihna şi sacrificiul lor puseîn slujba promovării în lume a culturiinoastre naţionale, a credinţei străbune, aRomâniei, ca ţară aflată în unul din celemai devastatoare momente de criză dinîntreaga sa existenţă._____________1 Cei mai mulţi dintre ei auînfiinţat reviste, ziare, posturi de radio şitv sau publicaţii de tip on line, care oferădiasporei române din ţările respective şidin întreaga lume, numeroase articole,studii, alte materiale despre actualitatearomânească, despre cultura naţională.2 Aş adăuga aici, cu recunoştinţăşi profundul meu respect, şi pe numeroşiişi valoroşii scriitori sau ziarişti evrei,originari din România, care aduc serviciiimense culturii noastre şi României prinactivitatea lor dezinteresată de zi cu zi,acolo, departe de ţara în care s-au născutşi căreia i-au rămas pe mai departe loiali.3 E de remarcat că munca lor este,de cele mai multe ori, nu doar benevolă, cişi pe speze proprii, nu la comanda cuivasau aşteptând vreo recompensă saurecunoaştere din ţară. De aici şi nobleţeadeosebită a acesteia.ai acordat prioritate. Hai la Politie si ne lamurim.” Imi dau seamaca are dreptate. Avea un martor (erau doi in masina, celalalt eraprobabil ajutorul daca lucrurile se incingeau) iar eu eram singur,nu acordasem prioritate si nu puteam demonstra ca m-a lovitintentionat.Trecem la negocieri: stilul cunoscut - unde lucrezi, dai situ 150 lei si este bine. Ii spun ca nu ii dau bani fiindca este unnesimtit. Se urca in masina sa plece. Realizez ca nu este bine siil trag inapoi. Ofertez un cartus de tigari. Cere 2, Kent Blue. Maabtin cu greu sa nu sar pe el. Urmeaza o alta discutie in care il facsa inteleaga ca exista tigari mai bune in piata. Accepta pana laurma un cartus de tigari. Dupa ce ii dau cartusul, ii devin simpaticca doara ne-am inteles si imi spune zambind: „Ai noroc ca nu ainimic la masina, altfel as fi scos mai mult de la tine la politie!” Ilintreb: „De ce esti asa sigur?”„Fiindca cu asta ma ocup! La fel cum tu te ocupiwww.oglinda<strong>literara</strong>.rode vanzari, eu ma ocup de accidente usoare! In zilelebune fac si 1000 Euro pe zi!” Imi spune si reteta:- masina inchiriata din Fetesti cu asigurare casco (imi confirmaca este din Fetesti)- te plimbi la ora de varf pe inserat prin Bucuresti si alegimasini care vin de pe o strada cu cedeaza trecerea (doar soferul,mai sunt si variante cu frana brusca in coloana - masina era lovitasi in spate) si ceva laterale- se castiga bine din asta: „Am avut si copii de politisti sismecheri! Nu tine nimic la politie!” imi spune tipul.Ii fac o poza la masina din fata. Sare ca ars! Ii spun cavreau sa ma asigur ca nu o sa apara probleme. Recunoastefranc: „Boss, ne-am inteles doar. Stai linistit.” Imi multumeste sidispare. Incep sa zambesc si imi spun ca a mai aparut o meseriein Bucuresti! Pazea domnilor soferi!6731