Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

Fata MorganaLICEENIITelefonul mobil al lui Gavril sună.Acesta mai aştepta încă cu mîna petelefon, bucurîndu-se desunetul pe care-l scoteaaparatul. Şi nu degeaba se bucura,îşi alesese alarma potrivită pentruun om cu preocupările lui şi eraatent, în general, la oamenii pe carese întîmpla să-i întîlnească:ce fel demelodie aleseseră ei ştiind că urmaus-o audă cînd mîncau, poate cînddormeau şi mîinile le bîjbîiau dupătelefoane, cînd erau la serviciu saupur şi simplu cînd se plictiseau. Gavrilera convins că acele sunete spuneaumult despre personalitatea oamenilorşi era bucuros de lucrul aceladescoperit de el, de care avea să sebucure în taină făcînd aproximări cala un exerciţiu dificil de matematică.Poate că nu era un lucru prea grozavîn materie de cunoaştere, dar el erascriitor, ce naiba, avea dreptul săse joace aşa. Se întîmplase să şigreşească, cu consecinţe destul deserioase în relaţiile pe care le aveacu acei oameni pe care se grăbisesă-i judece, însă nu a fost nimic denereparat. În sfîrşit, Gavril apăsă pebutonul verde :- Salut!- Salut, Mihai!- Ce faci diseară?- Ce să fac, vin să terminămmanuscrisul. Ei, ce zici?- Fireşte, răspunse Mihai, în timpce se chinuia cu telefonul la urechesă-şi lege şireturile la adidaşi. Pe cai!- Nu mai avem cai, Doamne!- Atunci pe jos!Cînd Gavril intră în apartamentullui Mihai, cu o sticlă de votcă în mînă,îşi văzu prietenul băgat pe jumătatesub chiuvetă. Acesta se săltă puţinşi îi întinse o mînă murdară de uleipe care Gavril o ocoli ca să-l poatăstrînge de încheietură.- Serveşte-te, termin imediat, îispuse Mihai.- Mulţumesc, eşti foarte amabil,răspunse ironic Gavril, cu ochiiroată după pahare. Unde naiba sîntpaharele?- Păi asta e, în seara asta nubem din pahare, bem direct din sticlăca nişte adevăraţi boemi. Cum vrei săiasă o poezie bună, autentică, cîndnoi sîntem atît de simandicoşi?- Ca nişte boemi sau ca nişteboschetari, bombăni Gavril. Deschisesticla şi mirosul iute se răspîndi încameră.Luă o gură, apoi încă una.Hai că te aştept, mormăi Gavril.- Dacă vrei putem să începem,mai am aici puţin. Dă-mi şi mie ogură. Gavril îi întinse sticla şi Mihai,cocoşat, trase o duşcă.- Uite, zise Gavril, eu am dejaînceputul :Mă plimbam într-o seară, camfără rost, cu mîinile în buzunareşi Fata Morgana trecea şi ea,cam fără rost, prin capitalăeu nu i-am spus nimic, am văzutdoar şanţurile negre pe lîngăcare trecea şi…Mihai ieşi de sub chiuvetă: Cumadică „trecea fără rost”?Gavril: Am zis „cam fără rost”,deci un rost mic de tot avea.Mihai îşi drese vocea:…si panourile pe care scria„Avem termen pînă pe data deaaaaaaa”dar ea se plimba şi zîmbea ca şicum lumea toată ar fi fost făcutădin femei ca ea cu picioare desticlăşi gît înalt de Odobeşti…Gavril: Bine că n-are picioare devată. Ceva mai înţelept n-ai găsit?Mihai:…din femei ca ea cu picioarealbastrepe care mi le-a sprijinit vara astaîn braţecînd m-au găsit beat mort pelîngă dig…Gavril: Te referi la Lili şi la chestiaaia din vară, nu? Recunoaşte!Mihai : A, chestia aia…nu deasta vorbeam…Gavril se repede la Mihai şi îitrage un pumn. Mihai holbează ochii,nevenindu-isă creadă, apoi îi trosneşteun pumn din plin în fălci lui Gavril.Gavril cade şi se redresează repedearuncîndu-se peste Mihai caregăseşte un prilej bun să-i zboarenasturii de la cămaşă.www.oglindaliterara.roGavril:Violeta Ion…dar n-aveam eu faţă de ea,decît cel multsă-i pun chipul surîzător peinstalaţii…Gavril îl trage de jos pe Mihaica să mai poată să-i tragă din plin unpumn. Mihai întoarce faţa plină desînge şi mai trage şi el una cu sete.Sună soneria. Gavril răspunde şiun bătrînel îl întreabă ce se întîmplă.Gavril îl asigură că nu s-a întîmplatnimic.Bătrînul urcă în apartamentulsău de la etaj şi ascultă încordat încă20 de minute, apoi deschide cu mîiniletremurînde un sertar, scoate un dosarpe care scrie FATA MORGANA şinotează în continuarea altor însemnăripe jumătatea de pagină rămasă:Octombrie 2010Eu cred mai mult ca sigur că ceidoi sînt homosexuali.Au băut, au recitat poeziimizerabile şi s-au bătut.Pe fata morgana încă nu amvăzuto,dar pun eu mîna pe ea.Cu mult şi mare respect,Trei ochi vioiBătrînul închise sertarul şi seuită mulţumit pe fereastră. Se anunţao iarnă grea şi deja stropii de ploaiese transformau în lapoviţă măturîndasfaltul pe care strigau cu neruşinarenişte lucrători îmbrăcaţi ciudat.6723