Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

Tata Oancea în paginide ziareÎn anul 2006, Biblioteca Orăşenească„Tata Oancea” Bocşa a organizat, de ziuaMărţişorului şi de Ziua Femeii, o expoziţiede pictură semnată Elena Hăbăşescu. Cuacest prilej a fost lansat şi un CD de romanţeinterpretate de ing. Titus Frunzăverde, unuldintre bocşenii de seamă şi de suflet.La eveniment, familia TitusFrunzăverde a dăruit instituţiei bocşeneun tablou care reprezintă un portret al luiTata Oancea. Acest tablou semnat ŞIRPOşi datat ’73 este realizat de Mircea Opriş(Şirpo) (probabil ziaristul şi fotografultimişorean) şi este un portret în ulei al luiTata Oancea.Aşezat la loc de cinste, acest portretatrage privirile tuturor celor care trec pragulbibliotecii bocşene. Şi, bineînţeles, diverselecomentarii, mai ales că în această instituţiemai există câteva alte portrete ale lui TataOancea: unul realizat deFalusi Zoltan, unul realizatde Maria Goian şi unul deautor necunoscut, donat desculptorul Duşan Basistadin Moniom. Fiecare dintreacestea prezintă un alt TataOancea, în funcţie de modulîn care l-a surprins fiecaredintre artişti: mai grav,mai blând, dar întrebareatuturor celor care privesctablourile se rezumă la caredintre acestea îl reprezintămai bine pe adevăratul TataOancea? Este întrebareala care nu pot răspundecu siguranţă nici măcar ceicare l-au cunoscut foartebine pe Tata Oancea. Balanţa înclină spreportretul realizat de Falusi,- acesta prezintăun chip blînd de bătrânel sfătos, iar celmai puţin credibil ar fi portretul realizat deOpriş - acesta prezentând o figură dură, cuprivirea scrutătoare, cu fruntea încruntată,Gabriela Şerbanun bătrân puternic, precum unţăran răsculat. Ideea generalăar fi că Opriş ar fi realizatportretul lui Tata Oancea maimult din imaginaţie, adicăi-a atribuit el însuşi aceletrăsături mai aspre, mai dure,acestea necaracterizând fireaşăgalnică a lui Tata Oancea.Şi totuşi, răsfoindpaginile unor reviste maivechi, în revista „Flacăra”, nr.15 din aprilie 1972, la rubrica„Concursul nostru: Cea maifrumoasă fotografie”, daupeste chipul grav al lui TataOancea într-o fotografierealizată şi trimisă la concurs de LeonidBuzoianu din Bucureşti, alături de încă altetrei fotografii intrate în concurs pentru lunaaprilie. Această fotografiedin 1972 îl înfăţişa exact peTata Oancea din portretul luiOpriş din 1973.În revista „Flacăra”nr. 22 din mai 1972 găsimrezultatul concursului „Ceamai frumoasă fotografie”pe luna aprilie, câştigătoarefiind fotografia lui TataOancea realizată de LeonidBuzoianu.„Vox populi, vox Dei:majoritatea cititorilor careau participat la concursau desemnat ca „ceamai frumoasă fotografie”pe luna aprilie pe ceaintitulată „Tata Oancea” deLeonid Buzoianu din Bucureşti, fotografiepublicată sub nr. 2 în „Flacăra” nr. 15 din 8aprilie. Rezultate bune, foarte apropiate defotografia premiată, au mai obţinut în ordine:„Bătrânul rapsod” de Nicu Dan Gelep –Craiova, publicată în „Flacăra” nr. 18 din 29ARTEaprilie şi „După gâşte” de Dumitru Gheorghe– Bucureşti, publicată în „Flacăra” nr. 17 din22 aprilie.În general este de observat căopţiunile cititorilor s-au împărţit între toatefotografiile preselectate, foarte puţine dintreele întrunind un număr neglijabil de voturi.Au indicat fotografia câştigătoarepe luna aprilie: Elena Şalar – Suceava, C.Popescu-Făget – Braşov, Cristea Nicolae– Caracal, Vasiliu Elena – Bocşa, RaduEugenia – Bucureşti,Hidan Mircea – Baia Mare,Anton Silvana –Tulcea,Aron Elena – Cluj, FlorianPopa – Călăraşi, VâlceanuConstantina – Bucureşti,Dumitrescu Nicolae –Lugoj, Oprea Mihail –Reghin, Bodescu Vasile– Sibiu, Angelescu Bebe –Bucureşti, Alexandru Rusu– Braşov, Arpad Koncza– Reşiţa, Silviu Micle –Sighet, Radu Eugenia– Cluj, Feurdean Mircea– Deva, Ormenişan Petru– Braşov, Nedea Dumitru– Cobadin, EcaterinaCiripan – Bucureşti, Chereşti Elisabeta –Luduş, Dobre Elena – Bucureşti, PricopiVasile – Botoşani, Florea Nicolae – Braşov,Legheni Nicolae – Ploieşti, Bratu Gheorghe– Braşov, Pavel Rom. Constantin – comunaGherăseni, jud. Buzău, Ghiurcă I Francisc– Or. Gh. Gheorghiu Dej, Vîlceanu Traian– Bucureşti, Chipea Eufrosina – Bucureşti,Ioniţă Emil – Vaslui, Beke-Chiţulescu Iosif– Braşov, Lupuţiu Mircea – Sibiu, CăciulatGheorghe – Or. Oţelu Roşu, Cociubei DanRomulus – Salonta, Jozsika Conrad –Lugoj, Ţurcanu D. Georgeta – Huşi, TaşcăIoan – Bucureşti, Blazsani Eugen – Sibiu,Mihiş Victor – Baia Mare.Prin tragere la sorţi a câştigat unabonament pe trei luni la revista „FLACĂRA”cititorul Oprea Mihail din Reghin, str.Subcetate nr. 29.”Asemănarea vizibilă între fotografia luiBuzoianu şi pictura lui Opriş ne dovedeştecă Tata Oancea nu era întotdeauna blândşi bun, pus pe glume şi pe şotii, ci îl puteaisurprinde şi în momentele mai grave aleexistenţei sale, cu privirea încruntată şifruntea brăzdată de griji. Şi, în acest caz,portretul lui Opriş este unul foarte reuşit.- Dacă-mi poţi dovedi, iau vasul şi plec!- Şi nu mai ceri nimic altceva celor din“Dezavantajaţi Material” ?!- Nu le mai cer nimic!Cum a scăpat ministrul cuvinteleacestea, eticul dezorientat, din motivat deficitarcum părea, odată i-a crescut intensitateaarderilor interne. A scos întâi sacoul, pe urmă,sub ochii holbaţi ai tuturor, şi-a azvîrlit tricoul siblugii de firmă… inclusiv boxerii marca CătălinDezbrăcatu. S-a ridicat în mâini pe margineavasului şi-a sărit în smântână.- Ce faci, stimate domn te-au apucatbrusc dizabilităţile mintale? a început să emităstrigăte violente şi prelungite ministrul.- Păi… îţi măsor smântâna... Altminteri,cum puteam? Vezi că-mi trece de umeri? Abiamă ţin în ea...- Dar nu v-am spus şi nu ţi-amspus, lipsitule de inteligenţă, nu aţi găsit înmetodologie că nu trebuie să vârîţi nici un lucruîn smântână?- Vai de mine şi de mine, domnuleministru, se strîmbă mucalitul, unde zăreştidomnia ta vreun lucru, că nu sunt decât eu?Şi eu, uite, îţi jur şi vezi-mă, nu sunt lucru, suntfiinţă omenească!- Şi pentru ce reduci cantitatea desmântâna, mâncând din ea, îi scazi calităţileorganoleptice mai rău?- Înghit, ca să mai scadă, să nu mă înecîn ea!...Hohoteau oamenii, stimat auditoriu,continuă călătorul, de se produceau variaţiiseismice în dealurile din apropiere, când a săritflăcăul înapoi din smântână, alb ca o persoanacu entropia scazuta, şi i-a grăit ministrului:- Şi-abia de facusem o baie în loculspecial amenajat de la rîu, şi-mi pusesemnişte albituri noi. Dar, ca să-ţi dovedesc,domnule ministru, că n-ai fost indus în eroare,uite o făcui şi pe-asta...- Flăcău cu facultati mintale reduse!... îlbrusca, acesta, verbal . Aşa mi-o măsuraşi?...- Dar cum? se minuna băiatul. Trebuiasă mă-nveţi!- Nu vreau să vă mai văd!... urla ministrul.- Nici noi! hohoteau oamenii, văzîndu-lcum se duce, se duce şi se duce, lipsindu-sede taxă.www.oglindaliterara.roŞi s-a dus, s-a tot dus, până nu s-a maizărit.- Ce ziceţi, stimati cetăţeni de aici din“Situaţie Materială Grea”, de-o astfel deîntîmplare?- Zicem, rîdeau cu poftă locuitorii, căîncă nu ne-ai spus cum se cheamă flăcăul, nicicine-i sunt părinţii...- “Bun de nimic” se numeşte. Şi cei din“Dezavantajaţi Material” povestesc că “Bun denimic” — dar nu e de crezut! - s-ar fi născutîn pădure, sub forma unei gogoşi amare detufan…“Bun de nimic” – Tândală“Situaţie Materială Grea” – Vai de ei“Dezavantajaţi Material” – OropsiţiAngajat de rang înalt de la ANAF – BoiervistiernicVas de colectare – butoiEntropie redusă la zero – mortAvantajat vertical – înaltAvantajat orizontal – grasŞi aşa mai departe...După “Birul de smântână” de Alexandru Mitu6719