Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

SCRIITORI ÎN AGORATELEVIZIUNEADĂUNEAZĂ GRAVDEMOCRAŢIEI !Acum 17 ani, cand televiziunea era prima si cea maipromitatoare dintre cuceririle intru democratie, un asemeneaavertisment ar fi fost de neconceput. Astazi, insa, asistam la victoriiincontestabile ale ofensivei antidemocratice a mai multor posturi deteleviziune. ¥n primele randuri lupta cu abnegatie malformatianumita OTV impreuna cu televiziunile fratesti, adica apartinand unorfrati. Sunt secondate de televiziuni de alte obediente, deopotrivaobsedate de nevoia de „rating”. Dimpreuna, au creat o fantosa„politica”, o fata morgana catre care sunt manati fara scrupule totiratacitii prin desertul tranzitiei. Cum a fost nascocit, cum este alimentat,umflat ca o gogoasa si impus fenomenul Becali? Metoda se numestesupraexpunere. De dimineata pana noaptea tarziu, discutabilele luiispravi pe taramul sportului, al pomenilor, al mataniilor batute in public,al zicerilor pe cat de fruste pe atat de simpliste, al laudaroseniei tousazimuts, sunt trambitate triumfalist din toate directiile. Becali se falestecu banii lui, cu pietatea lui, cu nationalismul lui, cu actele lui filantropicesi baieti topiti de admiratie fata de atatea virtuti se fac pres la picioarelemagnanimului magnat, au invatat perfect cum sa-i ridice mingea laplasa si-si joaca fara complexe rolul in spectacolul multi media regizatin asa fel incat sa acrediteze treptat ideia ca ridicolul nu ucide, camarlania este o virtute stramoseasca si ca Romania trebuie sa selepede de gogorita fericirii care ar putea fi obtinuta pe cai democratice:singura salvare se numeste Gigi, el este Conducatorul, Fagaduitul,Unsul Domnului si numai sub dictatura lui teocratica o sa fie bine si totromanul o sa prospere. Totul este cusut cu o ata atat de alba si atat degroasa incat e de mirare ca lucratura nu este data la iveala in modexplicit. Se rade, se fac glume, se ridica din umeri, suntem sau destulde naivi pentru a lua poleiala drept aur sau prea deranjati de grotesculpersonajului si al situatiilor create de el pentru a catadicsi sa acordamatentia cuvenita pericolului. Se repeta procesul de dospire care aumflat, cu efecte bine cunoscute, gogoasa precedenta. ¥nmomentul aparitiei primului numar al foii Romania Mare, am scris unarticol intitulat „Sa ne dezbaram de stafii”. Deplangeam miopiaguvernantilor de atunci care se lasasera sedusi de oneroasa oferta alui Eugen Barbu si a lui C.V. Tudor de a presta munci murdare utileputerii. Rezultatele sunt stiute si ras-stiute. Fostul purtator de servietaa ajuns in finala unor alegeri prezidentiale, la adapostul imunitatiiparlamentare instiga cele mai josnice porniri de gloata si improsca cunoroi elitele, iar recent a izbutit performanta (esuata in 1999, cand sepregatise sa intampine cu alai hoardele lui Miron Cozma) de aintroduce fraudulos in parlamentul Romaniei trupe de asalt formatedin tineri al caror nivel mintal nu-l intrece probabil pe acela al capetenieilor, Andrei Iucin. Becali vine pe terenul pregatit de Alcibiade, joaca inaceeasi liga si a fost antrenat sa urmeze acelasi traseu si sa foloseascaacelasi tip de demagogie. Sunt slujiti cu aceeasi sarguinta de aceiasipseudo-ziaristi care, pe parcela lor de spatiu de emisie, fac tot cedepinde de ei pentru a tine contra, pentru a zadarnici stradaniasocietatii romanesti de a se moderniza, de a se democratiza, de a secultiva, de a se dezbara de relele deprinderi. Masura succesului loreste data de rezultatele sondajului initiat de Realitatea TV: poporultelespectator ii plaseaza azi pe Becali si pe Tudor pe locurile doi si treiin - scuzati expresia - elita politicienilor romani. Pentru acelasi poportelespectator, Dan Diaconescu este al treilea in ierarhia „jurnalistilor”romani care-l consacra ca pe unul dintre primii zece si pe alt laudatoral celor doi Maaaaari Politicieni, Radu Moraru. Las pentru alta datadiscutia despre meseria de „jurnalist”. Asa li se spunea, in perioadainterbelica, vanzatorilor ambulanti de ziare. Cei ce scriu in ziare suntziaristi sau, cu o frumoasa vorba mai veche, gazetari, intre „jurnalistii”evidentiati sunt cativa care, la fel ca D.D., n-au scris in viata lor nicimacar o stire. Excelentul ziarist Florin Negrutiu, unul dintre cei mailucizi manuitori de vorbe bine potrivite din presa de azi, un tanar careare si har si constiinta, a oferit o mostra de selectie dupa criteriul valoriisi nu in functie de o notorietate bazata exclusiv pe expunere. Aici siacum va fi vorba insa exclusiv despre campania mediaticafundamental si fundamentalist antidemocratica avand ca tel inaltareaunui altar pentru venerarea neprihanitului salvator al neamului, neaGigi. ¥n mod paradoxal, pana si fapte care nu pot fi cantaritefarareferiri la codul penal (tranzactii discutabile cu terenuri ale armatei,stimularea materiala a unor fotbalisti din alte echipe, insulte grosolane,etc) au fost si sunt prezentate ca dovezi ale puterii si ale intangibilitatii,impunitatii, lui. Supremul argument al becalianismului sunt banii:nimeni sa nu se incumete sa infrunte un om atat de bogat, pe omul celmai bogat, pe omul care se declara in stare sa cumpere pe absolutoricine din tara asta - si nu evorba doar sau in primul randde fotbalisti. Toate cele de maisus si ceea ce decurge din ele(milostenia cu strigare in piatapublica, tocmirea unorservanti personali din tagmaistoricilor, a ziaristilor, aclerului) se bucura de opublicitate ametitor deagresiva. Ai uneori impresiaca Becali fuge de la un postde televiziune la altul, dandbuzna aproape oriunde laorice ora, perfect constient caatitudinile scandaloase priescreputatiei lui de hopa-miticaomniprezent, agresiv,galagios si de o suficienta faraegal. Care este insa mesajullui politic? La inceput, cand ceicare-l invata cat de cat cartenu-i apucasera sa-i explice caeste preferabil ca anumitelucruri sa nu fie strigate ingura mare, se falea cuFelicia Antiplegionarismul pur si dur al parintilor si bunicilor lui, declara ca estedecis sa infaptuiasca idealurile lor si lansa sloganuri scoase direct,fara nicio modificare, din programul Garzii de fier. Acum pune posturileTV care-i tin trena sa apese pe aceasta pedala, el multumindu-se samurmure in surdina ceva de genul „asa o fi, nu zic nu, dar n-amspus-o eu, e responsabilitatea postului”. La OTV a venit flancat denepotul lui Zelea Codreanu si de batranul medic Milcoveanu, unlegionar nepocait si, in timp ce acestia, obladuiti si atatati de DanDiaconescu, isi dadeau toata straduinta sa faca prozelitism, GigiBecali a cerut, cu jumatate de gura, sa nu fie asociat cu aceastapropaganda, el aflandu-se intamplator acolo, in compania batranilorcodrenisti. La National TV, mai de curand, asocierea a fost maialuziva, mai „subtila”: Madalin Ionescu a adus doua figuri caricaturalein camasi cica verzi (nu prea nimerisera nuanta, dar intentia este ceacare conteaza) intr-o seara precedata si urmata de aparitii tonitruanteale lui Becali. Fusesera adusi ca figuranti in opera de „banalizare” atotalitarismului, pentru ca, in raport cu ei, Becali sa para mai digerabil.„Partidul Noua Generatie va fi biserica politicii romanesti, iar eu voi fiSfantul Petru”, a promis la un moment dat Becali, vorbind desprepartidul pe care l-a preluat de la prea curatul si nevinovatul Viorel Lissi l-a impanzit cu mercenari care „dau bine”, crede el, la intelectuali,desi nici seful publicatiei specializate (la concurenta cu postul OTV) inexegeza gandirii lui Plesita, nici apologetul nr. 1 al lui Ion Antonescunu sunt excesiv de bine priviti de oamenii de cultura. Gigi Becali credeca romanii isi doresc un stat teocratic, in care legile sa fie inlocuite decanoane bisericesti aplicate de cel caruia Dumnezeu ii vorbestedirect, de omul providential care va face ordine in Romania. Ori decate ori este intrebat ce anume crede el ca este necesar Romaniei,raspunde „un conducator”. Delirul lui mesianic si totalitar (cel maielocvent, din punct de vedere clinic, aspect, al acestui delir, esteobsesia diavolului, pe care-l vede intruchipat in toti cei ce nu-i canta instruna) este popularizat cu sarg de posturile TV care-l slujesc, dupacate se pare, nu doar din meschine interese materiale, ci si dinconvingere: din convingerea talk-show men-ilor care au gasit in elportparolul celor mai secrete dintre nazuintele non-democratice pecare nu le-ar prea putea marturisi altfel. Dan Diaconescu ofera preamulte teme de comentariu, dar nici macar incredibila lui popularitate,care spune ceva foarte intristator despre conditionarea audientei, n-arjustifica pierderea de vreme. Ceilalti doi purtatori de trena seautodefinesc prin preferintele pe care le manifesta atunci cand isi aleginvitatii. Cineva care-i iubeste si-i cultiva pe C.V. Tudor si pe MiticaDragomir, care aduce mereu politicieni speriati de pericolul unguresc,care inchide gura tuturor celor care incearca sa-l contrazica peautoritarul guraliv Becali, are, dupa parerea mea, o problema cudemocratia. Mai putin diplomat si in general mai putin abil decat RaduMoraru, Madalin Ionescu, unul dintre putinii oameni care se complacin compania obscurantistului Pavel Corut si care invita mereu facatoride minuni si exorcisti, fiind in mod vadit fascinat de ocultism si debezna din adancurile sufletelor zbuciumate, a ajuns s-o spuna direct:date fiind prestatiile falimentare ale oamenilor politici, poate ca solutiaar fi un conducator de tip Becali. Iar lumea sta si-i asculta, se lasaconvinsa si trimite mesaje care curg unul dupa altul in marginea de josa ecranului si fac sa inghete sangele in vine oricarui roman normal.Devenim chiar acum membri plini ai unei comunitati europeneintemeiata pe principiile democratiei, libertatii, egalitatii de sanse. Unuldintre aporturile noastre consta in aceste mesaje si in Mesajul propusde televiziunile care le stimuleaza.6682 www.oglindaliterara.ro