Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

INTELECTUALIIDEMOCRAŢIEINicolae Manolescu a fost celmai important cronicar literar al epociiCeauşescu. De la început şi pînă lasfîrşit. Pe atunci, meseria lui avea ofoarte bună cotă socială. Misterios,după 1989, după Revoluţie, NicolaeManolescu e asimilat unui maredisident. Ca şi Gabriel Liiceanu şi caatîţia alţii. Cu traiectorii inexplicabileşi înainte, şi după. Cum a devenitNicolae Manolescu la pensie şi marediplomat la UNESCO e un alt mistercare aşteapta să fie dezlegat.La începutul anilor ’60,Manolescu a scris unele dintre celemai odioase articole «proletcultiste».M. Niţescu, mort la finele anilor ’80în condiţii neelucidate, a probat într-ocarte că Nicolae Manolescu a plătitPetru Romoşan cel mai greu tribut din generaţiasa propagandei de partid. În chipinexplicabil, Manolescu s-a înşurubatatît de bine în «structurile literare», încît n-a mai avut nevoie nici decarnetul de membru de partid (PCR).Puritate maximă. Dar ce fel de puritate?Scriitorii clujeni au trecut printr-un moment de mare emoţie la apariţiaIstoriei literaturii de Nicolae Manolescu. Pentru că foarte mulţi dintre ei nus-au regăsit în cartea de vreo 30 de ani promisă să fie complementul Istoriei...lui Călinescu. Clujenii s-au stresat degeaba : cărămida lui Manolescu edoar cel mai mare fîs al criticii şi istoriei literare din 1989 încoace. Fîsul aretotuşi un merit, acela că Manolescu nu mai poate folosi « marea » sa Istorieca argument de teroare şi şantaj pentru scriitorii încă în viaţă. Ceea ce, cumănuşi sau fără, a cam făcut în ultimele trei decenii. Tovărăşeşte.Chiar şi o parte a Securităţii, una colaterală, a dat-o-n bară cuNicolae Manolescu. Mihai Pelin a deschis Cartea albă a Securităţii (1996)cu un document (Doc. 1) despre criticul literar. «Notele» lui Mihai Pelin laacest document, stupefiante, au scăpat vigilenţei lui Virgil Măgureanu. Iatăle:«La 17 noiembrie 1969, documentul referitor la Nicolae Manolescu afost notat cu următoarea rezoluţie: «Pentru ultima oară vă atrag atenţia săpuneţi în lucru prin mapă acest element. În termen de trei luni să rezolvămcazul. Prezentaţi o schiţă cu sarcinile ce vi le propuneţi.» Mihai Pelincomentează: «Din documentele anterioare, rezultă că ideea ca NicolaeManolescu să fie recrutat ca informator aparţinea biroului de Securitate dinCîmpina, care înaintase un dosar corespunzător inspectoratului din Ploieşti.La 5 martie 1969, de la Ploieşti spre Cîmpina a plecat următoarea adresă:«Vă restituim alăturat dosarul de lucru al numitului Marin Nicolae (NicolaeManolescu – n.n.) din oraşul Cîmpina, urmînd ca dv. să continuaţi, pe deo parte, urmărirea lui activă, iar pe de altă parte să fie contactat conformindicaţiilor date... Din studiul dosarului rezultă că dintr-un anumit punct devedere, susnumitul ar prezenta interes pentru organele D.G.I.E., ţinîndu-secont de pregătirea sa şi, mai ales, de relaţiile ce şi le-a creat în Franţa şi R.F.a Germaniei. Nu există date suficiente în ceea ce priveşte atitudinea sa faţăde regimul socialist, faţă de politica partidului nostru şi, de aceea, verificărileulterioare vor trebui tocmai acest aspect să-l aibă în vedere, cît şi relaţiilesale interne şi externe. Din punct de vedere al atitudinii sale rezultă, totuşi,că nu are o poziţie tocmai corespunzătoare, dacă analizăm conţinutulscrisorii expediate lui Paul Miron în R.F. a Germaniei, prin care îi dă deînţeles că, dacă s-ar mai duce în Germania, nu s-ar mai întoarce în ţară.De asemenea, felul cum a conceput antologia poeziei româneşti dintre celedouă războaie dovedeşte că poziţia sa politică nu este corespunzătoare,deşi el, în discuţii, face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simtemuncitoreşte, că are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, dupăclarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numaiatunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.»Securitatea din Cîmpina şi din Ploieşti nu era la curent nici cuarticolele pure şi dure ale lui Nicolae Manolescu din 1961-1965 şi nicicu relaţia privilegiată a tînărului Manolescu cu tovarăşul George Ivaşcu,director la Contemporanul şi, ulterior, la România literară. În scurta saprefaţă la Cartea albă a Securităţii, Virgil Măgureanu, directorul S.R.I. înfuncţie în 1996, îl citează de două ori cu admiraţie pe Nicolae Manolescu(«oameni de talia criticului literar Nicolae Manolescu sau a criticului de artăAndrei Pleşu»). Despre dosarul de la Securitate al lui Nicolae Manolescunu se ştie încă mai nimic. S-ar putea ca, odată cunoscut, acest dosar săfie mai valoros, chiar şi în ceea ce priveşte literatura din comunism, decîtIstoria semnată de critic. Nu e exclus ca ierarhiile instaurate în 1960, dintrecare multe valabile şi astăzi, să fie mai degrabă militare decît literare.H.G. din 8 decembrie 2010ATITUDINIReviste si publicatii culturalecare au primit finantarepe tr. IV 2010ANEXA 1Nr. Uniunea de creatori beneficiaracrt.1. Uniunea Scriitorilor din România1. „România literara”2. „Luceafarul”3. „Ramuri”4. „Orizont”5. „Apostrof”6. „Helikon”7. „Convorbiri literare”8. „Viata Româneasca”9. „Steaua”2. Uniunea Arhitectilor din România- UARRevista „Arhitectura”3. Uniunea Artistilor Plastici dinRomânia - UAPRRevista „Arta”4. Uniunea Compozitorilor siMuzicologilor din România -UCMR1. Revista „Muzica”2. „Actualitatea Muzicala”5. Uniunea Teatrala din România -UNITER„Semnal teatral”Suma (lei)1.400.000:360.000130.000130.000130.000130.000130.000130.000130.000130.00050.000200.00050.000,din care:25.00025.000100.000ANEXA Nr. 2Reviste si publicatii culturale finantate decatre Ministerul Culturii si PatrimoniuluiNational pe baza de contracteNr. crt. Denumirea publicatiei Suma (lei)beneficiare1. „Contemporanul - Ideea 120.000Europeana”2. „Lato” 120.0003. „Vatra” 120.0004. „Korunk” 120.0005. „Szekelyfold” 85.0006. „Echo der vortragsreihe” 85.0007. „Tribuna” 120.0008. „Varad” 30.000www.oglindaliterara.ro6735