REPERE CRITICEGEORGE BACIU –PURTĂTOR DE TAINICE„GÂNDURI DE LAMARGINEA LUMII”Profesorul G. Baciu mi-a oferit recent o bijuterie de carte,botezată semnificativ: „Gânduri de la Marginea Lumii” (Ed.Rotarexim, Rm.Vâlcea, 2010).Cu emoţie deschid „Gândurile…” temerarului poet şi pornesclectura de la afirmaţiile autorizate, elogioase, ale d-lui Acad. Gh.Păun, din care redau, selectiv, câteva idei semnificative: „căcipoet e Baciul domnişan (…) solemn şi şturlubatic, îl prinde peEminescu de braţ, zâmbindu-I complice (…), îi face o plecăciunede menestrel arhaic lui Nichita (…) şi cu inima la vedere (…) sepierde apoi printre mestecenii Sentimentaliei, ţara de el zidită şideocamdată numai de el ştiută, întinsă până la marginea lumii…”(Desinvolt şi temerar poetul, p.5). Mi-am zis: iată o excelentăimagine creată poetului de la Domneşti, pe care o merită cuprisosinţă ! Cu generozitate, d-l Baciu ne cheamă şi pe noi,cititorii, să-i cunoaştem „ţara de el zidită şi numai de el ştiută”,dar aşternută metaforic pe file de carte.După lectură, înţeleg că „Marginea Lumii” înseamnă pentruG. Baciu acel „spaţiu mioritic” mirific scăldat de apele legendaruluiRâu al Doamnei, acel „peisaj-cuib” de care creatorul îşi aminteştecu nostalgie „cum mama îl îmbiserica în fiecare dimineaţă când,supusă de mizeria social, se umplea de dulceaţa deznădejdiisfinţindu-se în eternitatea casei, ce purta în ea tot satul.” (p.6).„Gândurile…” poetului domnişan ( eu l-aş numi poetstănişan, deoarece s-a născut la Stăneşti) mi-a stârnitcuriozitatea şi m-a determinat să studiez cu mai multă atenţiedidactică „mirifica zidire”, construită pe trei cicluripoematice importante: 1. Gânduri de la marginealumii ( 22 de poeme în proză), 2. Lieduri ( 19 liedurişi 32 de poezii apropiate de tematica liedurilor) şi3. Cioburi de mine (40 de poezii de o deosebităfineţe artistic). Lucrarea se încheie cu un scurtpoem aforistic, sugestiv intitulat „Gânduri de luataminte”, prin care cheamă la înţelepciune spiritualspre central lumii. Printr-o butadă aş spune căopera „Baciului” se deschide şi se închide cu„Gânduri…” Gândurile de început reprezintă unoriginal concept de „ars poetica” baciană, iarGândurile de final aduc un mesaj de vindecare arănilor deschise de raţiune, prin „rugăciune rostităcătre genunchi, nu către inimă” (p.126). Aşadar,poetul n-a vrut numai „să acopere petecul dehârtie cu o frumuseţe nouă” (vorba lui Arghezi),ci chiar şi-a propus să ne pună pe gânduri…El oferă un material bogat şi divers, o tematicăprivind viaţa şi condiţia umană actuală, care incităspiritele. Impune un stil de meditaţie filozofică,o gândire metaforică, pe care puţini dintre noi oînţelegem, dar ne atrage prin construcţia lirică.Dotate cu motive şi simboluri de o frumuseţedeosebită, poemele baciene au substanţa poetică extrasă parcădin „esenţa poeziei eminesciene”. „La braţ cu Eminescu ”, înŢara Poeziei Româneşti ! Ce poate fi mai frumos şi mai nobilpentru Baciul domnişan ! Aşa cum preciza Acad. Gh. Păun, „îlprinde pe Eminescu de braţ” şi bate la poarta lumii de elită „cegândeşte în versuri”. „Sentimentalia de la Marginea Lumii” ni-ldezvăluie pe George Baciu suferind de boala poeziei, ca efect alunei emulaţii de care suferea şi „blândul Luceafăr”, când se lansape bolta creaţiei: „Şi de-aceea beau paharul poeziei înfocate / Numimai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate…” (Mortua est).E adevărat că G. Baciu îşi pune multe întrebări „nedezlegate”,deoarece se zbate într-o lume „unde gândurile mărşăluiesc petrotuare de păreri, iar singurătatea are sângele-n gât” (Despremine, p.7) Chiar din primul poem, care dă şi titlul cărţii, constatămgravitatea discursului liric, concepţia poetului despre creaţie şicreator, într-o lume „lehuză, căreia avorturile i-au scurs sângelecald, saliva şi sudoarea”(p.6) iar în poemul „Despre mine” îşiexprimă neliniştea că „simţurile zornăie pe claviatura plictisului”.Lumea în care trăieşte poetul este o lume a „suferinţei tăcute” şi„nu aparţine lucrurilor, ci sensului lucrurilor”(p.7).Poemele sale sunt rezultatul unei experienţe individuale şicolective de viaţă, au valoare aforistică, de cunoaştere şi uneoride sentinţă morală.Morala poetului estepractică şi se bazeazăpe faptul că în viaţă„numai rădăcinacontează, fiindcă ealeagă diversitateaîn unitate (…) şileagă oamenii întruntemplu”(p.7). „Atrăi înseamnă a teconstrui în templu peobsesia asasinatăa faptei ” (p.25),subliniază poetul întrunalt poem, ca unleitmotiv stimulativ deînnobilare a vieţii. Defapt aceasta este şifilozofia vieţii omuluidin popor, de a faceceva trainic în viaţă.Daniel DejanuÎn actul său de creaţie, gândurile poetului îi „zornăie asemeneanisipurilor printre oseminte”, pentru a contribui la o lume mai bună.Concluzia este surprinzător de pesimistă: „Ea nu ia fiinţă decâtîn copiii nenăscuţi şi în rostul lucrurilor împlinite”(p.6). Speranţaînsă nu moare niciodată, poetul îndemnând la „cuminecarea”divină: „În cuminecarea Ta, Doamne, căci de nu ne-ai fi ziuă,restriştea din cucuvea, cu siguranţă ne-ar destrupa… Ne-ardestrupa…” (p.6). Prin repetiţie, poetul subliniază faptul că,fără divinitate, infernal vieţii materiale, ar fi dramatic. În viziuneapoetului, viaţa spiritual intensă ar fi salvarea pentru omenire.Asemenea gândire poetică ne călăuzeşte şi în celelalte poemesugestiv intitulate „Despre fericire”, „Despre iubire”, „Variaţiuni deocazie”, „Cioburi de iubire” etc., toate punând în mişcare „un uriaşangrenaj cosmic”. Prezentate într-o formă liricăeliberată de orice constrângere, poemele bacienedau frâu liber imaginaţiei cititorului, oferind diversesituaţii de meditaţie profundă asupra existenţeiumane. Pentru a depăşi „deficitul unei civilizaţii”,din acest univers controversat, poetul observătotuşi că prin iubire divină „oamenii sunt ferestrede lut pe care Dumnezeu le deschide dimineaţazâmbind”(Înserarea din mine, p.27). Din aceastămetaforă personificată înţelegem frumuseţeaimaginii artistice, care deschide noi perspectiveasupra rosturilor lumii si asupra adâncirii sufletuluiomenesc. Poetul foloseşte şi o admirabilăantiteză dintre „înserarea din mine”, care produceplictiseală şi „goliciunea destinului”, în opoziţie cuoptimismul din finalul poemului, când divinitatea,generoasă, zâmbitoare, „deschide dimineaţa”oamenilor.În poemul „Despre fericire”, poetul esteneliniştit când vede „fericirea rătăcindu-se” şiîncearcă să o trateze „ca pe o problemă” filozofică.Înţelegând „neputinţa umană”, concluzia nu poatefi decât tristă: „Când credem că am trăit, ultimafilă a capriciilor minţii ne rosteşte arta de a putrezi.Fericiţi aceia descompuşi în muguri de simţuri !”(p.11)Sentimentul numit iubire este elogiat în poemul „Despreiubire”, autorul venind şi cu o definiţie original: „Iubirea înseamnăsupunere faţă de inimă. Asemenea pietrei, supusă nu pietrelor,ci templului”(p.12). Aşadar, în concepţia poetului, iubirea esteo binecuvântare divină, ce înnobilează viaţa, în comuniunecu femeia. Aceasta este idea care se desprinde şi din poemul„Femeia, viciu al înţelepciunii”(p.17), în care „Ea, femeia” apareca o simbioză de echilibru în central universului: „E ca pământulcu care se joacă Dumnezeu când plânge de tristeţe”(p.18).Comparaţia sugerează poziţia femeii în central lumii, aşa cumpământul este în central universului. De aceea, femeia „eternapoveste” reprezintă „obsesie” pentru George Baciu, „singurulviciu prin care te înalţi în înţelepciune”. Fără Ea viaţa n-areniciun sens, „ar fi un şir de trăiri pierdute”, ba chiar un dezastrupentru istorie. „Femeii îi datorăm mai mult pentru înţelegerealumii, decât savanţilor”, precizează scriitorul, reflectând asuprarolului Ei în cultură , deşi o consider „un fruct al viciului”. „Jefuitde obsesia femeii”, poetul trăieşte uneori şi „vreme de eternitate”sub imperiul iubirii profunde.(continuare în nr. viitor)6684 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro
SEMNALPLATA LUI PLOEŞTEANUPe Viorel Ploeşteanu l-am cunoscut în vara trecută, într-o tabără decreaţie de la Galaţi, organizată de „Esenţe” – un site interactiv de pe internet. Oprezenţă discretă cu o cameră digitală şi atât. Spre diferenţă de cei care voiau săşivândă cărţile, Viorel Ploeşteanu le-a dat „de gratis” şi asta mi-a atras atenţia:din ce în ce mai rar cunosc oameni care,în aceste vremuri zbuciumate, să urmezebiblicul concept: „Fără plată aţi primit, fărăplată să daţi”.Cartea pe care mi-a dat-o (un roman)se numeşte „Ciorile albe” (Ed. Craiova,Dolj, 2007). Trec peste faptul că are girul luiFănuş Neagu şi ajung la percepţia mea decititor înrăit: Viorel Ploeşteanu construieştevolumul în dublu model, cel al anilor 1960-1975, combinat cu cel actual, al presupusei„modernităţi”.Infrastructura stilistică atinge uneorio exprimare de tip Eugen Barbu (vezi„Groapa”), lucru firesc dacă ţinem seama detipologia personajelor, însă imediat se trecela romantism şi apoi la postmodernism (aşa cum l-a definit critica literară „de direcţie” de azi).Această combinaţie aleatorie pe alocuri dar impusă autoritar în zone bine stabilite de autor îipoate asigura un succes de casă rapid. Îi recomand să apeleze la o editură care tipăreşte tirajede masă pentru că sunt sigur că-şi va găsi locul în literatura română.FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE E M I L B O T T AEDIŢIA I - ADJUD 20 – 21 MAI 2011REGULAMENTÎn zilele de 20 - 21 mai 2011, CASA DE CULTURĂ„TUDOR VORNICU” ADJUD, organizează FESTIVALUL– CONCURS DE POEZIE „EMIL BOTTA”.Pe două secţiuni:I. Concursul de poezie „CONSTANTINGHINIŢĂ”, în memoria poetului, care se adreseazăpoeţilor tineri (vârsta maximă 30 de ani), care nusunt membri ai U.S.R. şi n-au debutat editorial cuun volum propriu.La această secţiune, cei interesaţi vor trimite unset de lucrări, până la data de 1 mai 2011, cuprinzândminimum 6 şi maximum 10 texte poetice, în 5 exemplare,la un rând, font Times New Roman, dimensiuni 12,obligatoriu diacritice. Grupajul de poeme, semnat cuun motto, se introduce în plic format A4. În acelaşi plicA4 se va introduce un plic mic, închis, cu acelaşi mottoscris pe verso. În plicul mic concurentul va pune un C.V.care va cuprinde:a) motto-ul pus pe plicul mic şi pe grupajul de poeziib) nume, prenumec) data şi locul naşteriid) studiie) o fotografie tip buletinf) activitate literară, dacă au! (unde au mai publicat,dacă au primit premii literare etc)În ziua de 20 mai 2011, sub genericul „CONSTANTINGHINIŢĂ – MONAHUL POEZIEI VRÂNCENE”, vor fidecernate premiile autorilor desemnaţi pe locurile I, IIşi III la concurs.Premiile constau în bani, diplome şi tipărireapoeziilor într-un volumul colectiv, editat de organizatori,care va fi lansat în cadrul manifestării: ”SĂPTĂMÂNACULTURII VRÂNCENE” – EDIŢIA a II – a – 2011.II. Concursul de creaţie „EMIL BOTTA”. Laaceastă secţiune pot participa scriitorii cu vârstăde până la 40 de ani care au debutat în volum înperioada 1.01.2010 – 30.03.2011, la orice editură(condiţie unică – I.S.B.N.).Cei interesaţi vor trimite până la data de 1 mai2011, într-un plic A4 volumul de debut publicat în 2exemplare, căruia îi vor ataşa un C.V.În ziua de 21 mai 2011, sub genericul „EMILBOTTA – UN DOR FĂRĂ SAŢIU” vor fi decernatepremiile laureaţilor, premiul I, II, III, diplome.Lucrările la cele două secţiuni vor fi trimise peadresa: Casa de Cultură „Tudor Vornicu” Adjud, str.Libertăţii, nr. 7, cod poştal 625100, judeţul Vrancea,pentru Festivalul de Poezie „Emil Botta”.Cheltuielile de deplasare până la Adjud vor fisuportate de autori, iar cheltuielile de cazare şi masăvor fi suportate de organizatori.Laureaţii şi invitaţii vor fi anunţaţi în timp util,telefonic sau prin e-mail.Alte detalii: - prof. ION CATANĂ – COORDONATORPROIECT - 0744891319- prof. SPIRESCU PAUL – SCRIITOR –0723719439.DIRECTOR,PROF. ION CATANĂwww.oglinda<strong>literara</strong>.ro6685
Change language