Ion M. Ungureanu - Oglinda literara

NOTESWIKILEAKS NU E UN WATERGATEE greu de evitat subiectul. Iarconsecinţele sunt imense. Bill Clinton,fost preşedinte american, a fost printreprimele voci importante care au atrasatenţia că miile de telegrame diplomaticepublicate pe site-ul WikiLeaks.comîncepând cu 28 noiembrie, ar putea săaibă consecinţe umane grave.Randy Newman e un americanpe care orice român îl ştie, măcar dupăureche. Compozitor, pianist, cântăreţ,Newman deţine un Oscar şi alte 17nominalizări ale Academiei Americanede Film, toate pentru coloană sonoră;6 nominalizări Golden Globe; 4premii Grammy şi alte 10 nominalizăriGrammy; trei premii Emmy şi încă şasepremii importante dintr-o serie de zecenominalizări la premii americane sauinternaţionale. Matematica spune totul: înmaterie de muzică de film, la Hollywood– ca şi în întreaga Americă, RandyNewman nu are egal. Începând cu ToyStory, desenul animat al lui Disney – Pixarlansat în 1995, Newman a mai colaboratla alte cinci superproducţii de animaţi.El este compozitorul celebrului “You canleave your hat on“ cântat de multe trupe şisolişti, dar rămas celebru în interpretarealui Joe Cocker.Dincolo de industria de film căreiaîi dă o mână de ajutor din 1970, RandyNewman şi-a continuat şi cariera decant-autor, cu 12 albume. Ultimul, Harpsand Angels, lansat în 2008, dă titlul unuinou musical găzduit Teatrul Mark TaperForum în Los Angeles. Spectacolul a avutpremiera în 10 noiembrie şi se va jucaseară de seară, până în 22 decembrie.Ce caută Randy Newman într-unarticol despre WikiLeaks? Newman ecunoscut pentru songurile sale satirice,chiar caustice, la adresa vieţii americane,fie că e vorba de relaţia între bărbat şifemeie, fie e vorba de politica americană.Musicalul „Harps and Angels” începefoarte festiv şi american, celebrul steagcu dungi şi stele fiind proiectat fluturând,pe trei ecrane considerabile. O orchestrăcântă live, iar primul număr se intitulează“Political Sciense” (Ştiinţe politice):„Nimeni nu ne place,Nu ştiu de ce.N-om fi noi perfecţi,dar chiar ne străduim.Suntem peste tot,dar aliaţii noştri ne dezamăgesc.Aşa că hai să lansăm bomba cea mare săvedem ce se întâmplă.Le dăm bani dar ne sunt recunoscători?Nu! Sunt răi şi răzbunători.Nu ne respectă,Aşa că hai să-i surprindem:hai să aruncăm bomba şi să-i zicemhărţuire.Asia e aglomerată iar Europa e bătrână,În Africa e prea cald iar în Canada preafrig,Sud-America ne-a furat numele,Deci să aruncăm bomba şi nimeni n-o săne mai acuze.O să salvăm Australia.Nu vreau să rănim nici un cangur.O să construim acolo un parc de distracţiiamerican,pentru că acolo lumea face surf.Bombardăm Londra, bombarăm Paris,mai mult loc pentru tine şi mai mult locpentru mine.Şi fiecare oraş, toată lumea de jurîmprejurva arăta ca un oraş american.Ce pace va fi! – Şi toată lumea va fi liberă!Oricum or să ne urască,aşa că hai să-i bombardăm.”Iar pe ultimele acorduri muzicale,steagul american dispare de pe ecranepentru a face loc unei proiecţii animatecu o explozie nucleară, în orange. Pe totparcursul cântecului, spectatorii au râsla versurile provocatoare ale lui RandyNewman.6714 www.oglindaliterara.ro* * *WikiLeaks şi-a făcut intrarea pepiaţa media în 2006. Scopul declarat alorganizaţiei non-profit care administreazăsite-ul a fost publicarea de documentesecrete, obţinute prin surse jurnalisticesau din scurgeri de informaţii. Fără aputea fi confirmate în totalitate, se spunecă printre membrii săi fondatori se aflădisidenţi chinezi, jurnalişti, matematicienişi ingineri din Statele Unite, Taiwan,Europa, Australia şi Africa de Sud.Până însă la finele lunii noiembrie2010, când dintr-o dată a devenit inamiculpublic numărul unu, WikiLeaks a câştigatpremii şi aprecieri din partea a numeroaseinstituţii media. În 2008, revista americanăThe Economist i-a acordat premiul NewMedia. În 2009, site-ul împreună curedactorul său şef Julian Assange, auprimit premiul Amnesty Internationaldecernat mediei britanice, urmarecontribuţiei aduse în 2008 prin publicareaunui raport incriminator la adresa Kenyeişi a asasinatelor politice de acolo. În lunamai (a.c.), după ce WikiLeakes postasedeja un material video datând din 2007şi care relata moartea violentă a câtorvacivili irakieni şi jurnalişti, sub asaltulforţelor militare americane, site-ul a fostnominalizat de către ziarul Daily News dinNew York (al cincilea cotidian ca tiraj dinStatele Unite) ca fiind primul pe lista celorcare au un impact major asupra felului încare jurnalismul îşi defineşte, culege şiface publice ştirile.După ce şi-a construit o reputaţiemedia serioasă, WikiLeakes a depăşitgraniţele jurnalismului, aventurându-sepe un teritoriu care nu mai are de-a facenici cu activismul şi nici cu informareacetăţenilor societăţii globale. WikiLeaksnu este un Watergate contemporanglobal. Informaţiile care sunt făcutepublice trebuie să aibă un scop moral,să folosească la demascarea unor crime,fapte de corupţie, nedreptăţi sau ilegalităţia căror cunoaştere de către publicul largsă fie necesare pentru a scoate din viaţapublică autorii acestora şi pentru a obligaautorităţile să ia măsurile care se impun.Nu degeaba presa este neoficial numită apatra putere în orice stat.Când însă conţinutul relevatal documente secrete sunt file decorespondenţă care se referă la terţepersoane – persoane publice din diverseţări de pe mapamond, sau se referă labucătăria internă a unui stat, care estemiza?Diplomaţii, ca reprezentanţi aiintereselor unui stat pe teritoriul unuialt stat, sunt profesioniştii care pundiagnosticul ţării în care îşi desfăşoarăactivitatea, din perspectiva personajelorpublice la care li se permite sau faciliteazăaccesul. Politica externă şi internă aunui stat are multe variabile: pe lângă oafinitate culturală, morală sau ideologicăpentru o altă ţară sau o comuniune de ţări,pe lângă intenţii economice măsurabile înindicatori, există şi o necunoscută ce ţinede personalitatea şi caracterul celor cuputere de decizie în ţara respectivă. Maiclar, profilul psiho-moral al oamenii caredecid şi conduc orice ţară, este adevăratagaranţie a drumului pe care ţararespectivă intenţionează să-l parcurgă,dincolo de declaraţiile oficiale, speranţelecomune şi lobby.Relatând pe baza întâlnirilor avuteîn cadru oficial, diplomaţii americani şi-aufăcut temele, amintind fiecare detaliu carear putea ajuta la construirea unui portretrobotintim al fiecărui om politic cu deciziedin ţările unde au fost detaşaţi. Alianţelestrategice pe care Statele Unite le faceşi le cultivă sunt precum alegerea unorcase într-un cartier global. Casele pot fitrainice, dar numai în funcţie de cine leşi locuieşte se poate şti şi pentru viitordacă acestea vor rămâne trainice şi încontinuare sau se vor degrada.Prin urmare, acţiunea WikiLeakspare mai degrabă o încercare de aarăta că împăratul e gol. Statele Unite,în secolul XXI, sunt tributare imaginii decolos infisurabil construite cu migală înperioada Războiului Rece. Într-o lume încare noua ordine mondială nu şi-a stabilitpodiumul cu laureaţi, politica externăeste ca o întrecere olimpică, fiecarecandidat de pe linia de start încercândsă-şi demoralizeze adversarii. Singuraîntrebare care rămâne este pentru cinelucrează WikiLeaks.Potrivit unui articol publicat încotidianul britanic The Guardian în 9decembrie, Rusia şi-a extins sprijinulpentru WikiLeaks şi Julian Assange,sugerând într-un document oficial căAssange ar trebui nominalizat la PremiulNobel pentru Pace urmare publicăriisutelor de mii de documente. Poatecă ar fi un candidat veritabil dacă zileleî