WE ARE UPDATED CONFESIUNI DE LIDER Kirsten Theuns ȘEFA DELEGAȚIEI DIN ROMÂNIA A FUNDAȚIEI TERRE DES HOMMES În marea de ONG-uri din România, am găsit unul care pune în legătură copii din toată țara cu mentori din profesiile la care cei mici visează. Ce idee minunată, mi-am zis, și apoi am vorbit cu Kirsten Theuns, șefa delegației din România a Fundației Terre des hommes, care m-a surprins mărturisindu-mi că una dintre cele mai frumoase amintiri profesionale este pentru ea ziua când și-a „predat” postul unui copil… Interviu de Ana Matei p 24
WE ARE UPDATED Q: A: Q: A: Q: A conduce delegația unei fundații internaționale seamănă cu managementul unei companii, dar cu alt scop decât profitul. Cum măsurați succesul în acest domeniu - ajutorarea copiilor? Există un aspect corporatist, dacă vreți: investițiile noastre sunt coordonate cu nevoile copiilor („clienții noștri”, în limbajul companiilor), pentru că adesea îi întrebăm direct, în cadrul proiectelor, de ce au nevoie. Și am citit cu emoție care este lista de dorințe pe care copiii români din zone vulnerabile au alcătuit-o: oameni cu suflet bun, școli colorate, drumuri, toalete în școli, un loc unde să ia prânzul la școală (aceasta era și ordinea în care și le doreau). Sigur că în proiecte ne ocupăm de nevoile lor principale, dar e impresionant să vezi că ei sunt pragmatici și sensibili, în același timp. Cred că succesul poate fi măsurat doar dacă le îndeplinim aceste nevoi, iar profitul nostru este tocmai binele pe care îl aducem în viața lor. Numerele sunt și ele importante și nu sunt mici (de pildă, suntem de 25 de ani în România și doar în ultimii 5 ani am atins viața a aproximativ 50.000 de copii). Dar numerele merg mână în mână cu calitatea schimbării. Cum sunt oamenii care lucrează în ONG-uri. Sunt ei diferiți de angajații din corporații, de exemplu? Nu suntem deloc diferiți, poate doar prin faptul că motivația noastră este alta și venim la muncă mai bucuroși decât alții și vorbim mai mult despre asta, așa cum observă prietenii mei adesea. Dar cum altfel?, când știm ce rezultate frumoase putem avea, iar asta e mai ușor de observat pentru colegii care lucrează direct pe teren. De exemplu, în Bacău, implementăm acum un proiect care include educație nonformală cu elevi din 37 de comunități. Asta înseamnă jocuri psihosociale și activități sportive, care sunt și amuzante, dar și foarte eficiente. Scopul este pentru copii să învețe să se exprime, să-și gestioneze emoțiile, furia, frustrările, de pildă, să fie mai toleranți unii cu alții, să-și facă prieteni. E minunat să le vezi zâmbetele și efectul acestor jocuri, așa cum ne transmit și profesorii după aceea. Copiii „strălucesc” cu adevărat, în ciuda dificultăților cu care se confruntă zilnic (Shine este numele proiectului nostru de acolo, prescurtarea de la Support for Health, social Infrastructure and Education). Așa cum ați remarcat, mulți oameni merg la muncă triști, nemotivați. Aveți chiar și un proiect de orientare profesională pentru copii, Ziua Ștafetei. Care e scopul lui? A: „Am descoperit cu emoție lista dorințelor pe care copiii români au alcătuit-o în cadrul unui proiect al nostru: oameni cu suflet bun, școli colorate, drumuri, toalete în școli, un loc unde să ia prânzul la școală...” Da, mulți oameni par nefericiți la muncă, poate fiindcă nu lucrează în domeniul pe care și-l doresc sau dificultățile materiale i-au obligat să aleagă altceva. Ziua Ștafetei este o campanie pe care o derulăm în fiecare an din 2012, în noiembrie, când mobilizăm profesori din toată țara să găsească mentori pentru copii, iar noi coordonăm procesul. În felul acesta, mii de copii pot experimenta pentru o zi profesia la care visează și vor alege în cunoștință de cauză mai târziu. Ei sunt încurajați nu doar să observe mentorii la locul de muncă, ci și să participle la decizii și să discute, să fie activi, fiindcă nu trebuie să mai privim copiii ca fiind incapabili să participe la discuțiile de adulți. E un proiect foarte iubit, dovadă că anul acesta aproape 7.000 de copii și-au găsit mentori astfel, fie că e vorba despre ambasadori, manageri, directori ai unor instituții culturale, artiști sau preoți, polițiști, pompieri, bucătari. E minunat când te gândești câte decizii pentru o viață s-au luat, poate, în acea zi, iar noi am contribuit la asta, ca mentori sau facilitatori. ↘ CONFESIUNI DE LIDER p 25
Change language