Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
CRONICĂ LITERARĂ<br />
ÎN 2005, doua tinere prozatoare erau<br />
nominalizate la premiul de debut pe anul precedent<br />
al României literare: Ioana Baetica,<br />
pentru „Fişă de înregistrare” şi Ioana Bradea,<br />
pentru romanul „Băgău”. Cea de-a doua,<br />
care-şi începea cartea cu propoziŃia de largă<br />
circulaŃie pe internet „Sunt o doamnă, ce pula<br />
mea!”, a câştigat laurii, în vreme ce prima a<br />
trebuit să se mulŃumească cu nominalizarea.<br />
Ambele cultivau stilul „noii pornografii”<br />
franceze, ilustrată, între alŃii, de<br />
Marie Nimier (care-şi formulează<br />
astfel aspiraŃiile secrete:<br />
„Am visat un om fără chip care<br />
îmi mângâia alene gâtul. Era în<br />
picioare în mijlocul unui spaŃiu<br />
gol, iar eu eram aşezată pe un<br />
scăunel lânga el. Din corpul lui<br />
ieşea un sex imens, sprijinit la<br />
orizontală de nişte furci înfipte<br />
în pământ.”) ori de Lolita Pill<br />
(ucenică a lui Frédéric<br />
Beigbeder), care-şi începe şi ea<br />
o carte (“Hell”, 2002) în felul<br />
următor: „Sunt o japiŃă. Una<br />
de-aia pe care n-o poŃi înghiŃi;<br />
de cel mai rău soi, o japiŃă din arondismentul<br />
al XVI-lea, îmbrăcată mai bine decât amanta<br />
patronului tău”. În acelaşi stil, Ioana Baetica<br />
(despre care va fi vorba aici), nu se lasă mai<br />
prejos: „Azi i-am gustat din urină. Am ieşit<br />
amândoi să ne uşurăm în spatele casei,<br />
lăsându-i pe ceilalŃi aproape beŃi înăuntru, să<br />
se scălâmbăie haotic pe muzică rock, cu ochii<br />
scoşi din orbite şi cu Ńigările agăŃate de buze.<br />
Eu i-am spus că mi-a îngheŃat fundul, iar el şi-a<br />
pus palmele late pe fesele mele goale, ca să le<br />
încălzească. Apoi am făcut pipi”. Ar fi de făcut<br />
aici, dincolo de zecile de observaŃii care-Ńi pot<br />
veni în minte, cel puŃin una: dacă tot te apuci<br />
să utilizezi un astfel de limbaj, trebuie să-l<br />
radicalizezi până la capăt, adică să spui/ scrii<br />
nu fund, urină, fese ori pipi, ci să utilizezi<br />
sinonimele lor mai tari şi mai suculente. Ceea<br />
ce autoarea face (totuşi!) pe parcursul<br />
romanului, numind cu gura plină toate<br />
organele, conjugând aşijderea verbele<br />
Anul XII, Nr. 10-12 (139-141) • oct.-dec. 2011<br />
Tudor Tudor Cristea Cristea<br />
Cristea<br />
FLUTURI PE LAMPÃ*<br />
* Ioana Baetica Morpurgo, ImigranŃii, <strong>Editura</strong><br />
Polirom, Iaşi, 2011, ColecŃia Ego Proză, 384 pag.<br />
adiacente şi chiar dând impresia că aceasta<br />
ar fi principala miză a scrierii sale. Care-şi are,<br />
după cum e şi normal într-o lume (literară)<br />
democratică, susŃinătorii şi admiratorii ei.<br />
DUPĂ succesul (sau semieşecul, dacă<br />
Ńinem cont că, totuşi, n-a obŃinut premiul acela<br />
al revistei bucureştene) din 2005, Ioana<br />
Baetica, devenită, prin căsătorie, şi<br />
Morpurgo, a emigrat în Anglia şi s-a stabilit<br />
în districtul Dorset, situat în<br />
sud-vestul insulei, la Canalul<br />
Mânecii. Organizează acolo<br />
conferinŃe pe teme variate,<br />
invitând (cum facem şi noi pe<br />
la casele de cultură) diverse<br />
personalităŃi, dă lecŃii de pian<br />
unor copii şi scrie. Aşadar,<br />
valorificându-şi noua condiŃie,<br />
dar şi vechea înclinaŃie pentru<br />
literatura ce se vrea şocantă în<br />
limbaj, concepŃii şi viziune<br />
(sic!), ne vine cu „ImigranŃii”,<br />
un soi de roman alcătuit prin<br />
alăturarea a cinci poveşti.<br />
<strong>Editura</strong> Polirom, unde a apărut, vrea să creadă<br />
despre această carte următoarele: „De pe<br />
fundalul policolor al Londrei se desprind cinci<br />
siluete, cu trecutul şi destinul lor: Răzvan,<br />
Maria, Traian, Sabina, Gruia. Poveştile lor<br />
decurg paralel, cu excepŃia câtorva momente<br />
aleatorii şi fulgerătoare în care se întretaie,<br />
fără consecinŃe. Un doctorand gay, de stânga,<br />
o pictoriŃă de mâna a doua, un stock broker,<br />
o femeie care are grijă de un bătrân pe moarte<br />
şi un sans papier uşor autist au în comun un<br />
singur lucru: cetăŃenia română. Ioana Baetica<br />
Morpurgo prinde în aceste cinci destine<br />
exemplare alchimia uneia dintre cele mai<br />
teribile experienŃe umane – cea a<br />
dezrădăcinării”. Avem aici, fără îndoială, un<br />
comentariu „de piaŃă”, menit a face cartea să<br />
depăşească interesul strict al unui public de<br />
nişă (alcătuit din cei câŃiva congeneri ai<br />
autoarei) şi să stârnească un interes mai larg.<br />
<strong>Editura</strong> procedează (nu pentru prima dată)<br />
asemenea comercianŃilor care scriu pe<br />
tricourile de plastic că ar fi din bumbac. În<br />
orice caz, autoarea pune şi ea umărul la această<br />
nobilă cauză prin titlu, prin mottouri<br />
13