Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

ROMÂNUL A RĂMAS POET?
GRIGORE HAGIU – O IPOSTAZÃ
NEOBIªNUITÃ: SONETIST
Din vremuri foarte vechi (se pare că încă
de prin secolul al XIII-lea) a apărut în lirică o
specie care, adesea, îi va obseda pe poeŃi:
sonetul. Autorii români au reacŃionat şi ei,
atunci când literatura a început să devină
un fapt artistic recunoscut ca atare şi de cel
ce îl comitea şi de publicul receptor, adică
de la Asachi. Mai în fiecare generaŃie literară
şi-au încercat meşteşugul şi capacitatea de
strunire a inspiraŃiei poeŃii cei mai importanŃi,
abordând cele 14 versuri obligatorii în
metrica convenabilă fiecăruia. S-au scris
sonete în endecasilab, în alexandrin, în
decasilab, clasica aşezare (2 catrene + 2
terŃine) fiind cel mai adesea respectată, dar
şi încălcată cu voluptate de către aceia cărora
nu le conveneau rigorile impuse. La noi, după
1960, când a apărut şi a captat atenŃia
generaŃia căreia îi aparŃine şi Grigore Hagiu,
sonetul a avut o soartă aparte prin
publicarea acelui unicat intitulat Ultimele
sonete închipuite ale lui Shakespeare în
traducere imaginară de V. Voiculescu s-a
stabilit nivelul maxim ce-l poate atinge
specia. Cele 90 de sonete ale lui V.
Voiculescu au revigorat încercările, amintind
totodată efortul altora (interbelici,
modernişti, clasici) de a spune ce au de spus
într-un tipar unde doar marii maeştri se
simŃeau acasă. LecŃia a fost preluată cum se
cuvine, după 1964, istoria literaturii putând
consemna mulŃi autori ce s-au încercat în
această faimoasă formă fixă. Cele două volume
ale lui Grigore Hagiu, Sonete (1978) şi
Alte sonete (1983) dovedesc atragerea
atenŃiei spre o experienŃă formală
neaşteptată pentru cunoscătorii liricii sale.
Se pare că exerciŃiul nu l-a prea satisfăcut pe
poet, din moment ce, alcătuind pentru
Editura Albatros o selecŃie pentru vestita
colecŃie „Cele mai frumoase poezii”, nu a ales
nimic din cartea datată 1978 şi s-a oprit la
doar 15 sonete din aceea publicată în 1983.
Îngrijitorii ediŃiei au mai adăugat vreo 25 de
piese inedite, rămase în acest stadiu prin
Anul XII, Nr. 10-12 (139-141) • oct.-dec. 2011
Liviu Liviu Grãsoiu
Grãsoiu
plecarea bruscă dintre noi a poetului. Optând
pentru sonet, Grigore Hagiu nu şi-a propus
respectarea regulilor de bază, ci doar a uneia
singure: cele 14 versuri obligatorii, dispuse
în 2 catrene şi 2 terŃine. În rest, libertate
totală, rimele apărând când şi când,
nerecunoscându-li-se nici un rol, lungimea
versurilor variind de la o (una) silabă la
treisprezece sau paisprezece silabe, în
funcŃie de ceea ce avea de comunicat autorul
în acel moment. El a preferat dezinvolt versul
liber, fie din obişnuinŃa de a se exprima astfel,
fie din lipsa de interes faŃă de arta cizelării
versurilor. Atent spre ceea ce spunea, nu a
acordat şanse formei, asumându-şi riscul de
a-i fi considerată încercarea drept
necorespunzătoare. Şi, totuşi, sonetele lui
Grigore Hagiu, păstrează marca autorului ce
s-a individualizat pregnant în cadrul
generaŃiei. Sunt piese de meditaŃie pe tema
trecerii timpului, tulburătoare adesea prin
premoniŃii şi câteodată prin vitalism. Deloc
muzicale, sonetele lui Grigore Hagiu sunt
marcate de un intelectualism afişat, transpus
în versuri încifrate uneori până la ermetism:
„venit pe lume visând/ la hotarele spaimei/
un vis ce-l visasem/ în pântecul mamei”
(ultimele două versuri dau şi titlul
sonetului). O posibilă artă poetică ar putea
fi intitulată Mă usucă vântul, mă cojeşte
frigul: „somn este restul/ până ce scriu/ din
viaŃa întreagă/ doar câteva clipe sunt viu//
trăiesc pentru ele/ trudind răbduliu/ îngropat
până la mână/ şi cap în pustiu// mă usucă
vântul/ mă cojeşte frigul/ mă fulgeră-n arşiŃă
razele// cel mai frumos vis/ de tot neînŃeles/
mi-l vor scrie oasele”. Doritor de linişte şi
presimŃind eternitatea virtualelor împliniri
(„mă trec pe străzi/ cu-ncetineală grea de car/
plin cu pământ de flori” în Amânările nu ne
dor) visează la momentul „când totul e vlagă/
tărie celestă/ poveste// şi te închegi mai tare/
pe dulcea neîndurare/ a lui a fost va fi şi
este” (Când totul e vlagă, tărie celestă).
(continuare la pagina 24)
19