Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

More documents

Recommendations

Info

NOTE DE LECTURĂ Mihai Mihai Stan Stan LITERATURA SAPIENÞIALÃ* Autorul este absolvent al Academiei de Pedagogie din Moscova, doctor în psihologie al UniversităŃii de Stat din Chişinău, al Academiei de RelaŃii InternaŃionale din Cairo, dar înainte de toate, Aurelian Silvestru – personalitate a culturii din Basarabia – este un gânditor ce a găsit soluŃia îndreptării lumii în reîntoarcerea la credinŃă. (Nu întâmplător, în incinta liceului „Prometeu”, liceu privat al cărui fondator şi proprietar este, desigur în primul rând pentru cei aproape 2000 de elevi, a ridicat o biserică în care se slujeşte „pe stil nou”, singura din Basarabia). Şi nu întâmplător cartea se deschide cu cuvintele apostolului Pavel: „Trei bunuri Sfinte are omul: credinŃa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Ea nu se laudă, nu pizmuieşte, nu se poartă cu necuviinŃă. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Fără dragoste nimic nu-mi foloseşte…”. O încadrare didactică într-o taxonomie a genurilor şi speciilor literare a recentei cărŃi a basarabeanului Aurelian Silvestru pare dintr-un început dificilă fiindcă naraŃiunile sale reprezintă înŃelepciunea filosofică centrată pe teme educativ-formative, cum le-ar numi pedagogia contemporană, o tratare a temelor eterne ce-şi au sorgintea în Vechiul Testament, în religia budistă sau în mozaism. Pentru Aurelian Silvestru, înŃelepciunea nu este văzută doar ca apanaj al cunoaşterii, pe care tinerii săi cititori o dobândesc dirijat la orele de studiu, ci, mai degrabă, drept o deprindere a bunei purtări în viaŃă. De aici caracterul eminamente * Aurelian Silvestru, Fărâme de suflet, Editura TOCOMO, Chişinău, 2011. didactic-practic al povestirilor sapienŃiale redat prin maxime şi poveŃe. ÎnvăŃăturile sunt expuse prin parabolă, devenită în practica didactică metodă prin care noŃiuni abstracte, ezoterice adesea, devin accesibile învăŃăcelului sau omului de rând şi, mai ales, convingătoare. Dintre cele 76 de „parabole” câte cuprinde volumul câteva au apărut în „Litere” (Aurelian Silvestru, redactor în subredacŃia Chişinău a revistei, deŃine rubrica permanentă „Din istoria…”), majoritatea în „Literatură şi artă” la Chişinău. Titlurile ilustrează şi ele menirea didactică a nara- Ńiunilor concepute în majoritatea lor pe structura parabolei biblice: o succintă povestire în care, de regulă, personajele au corespondent în realitate – personalităŃi reŃinute de istoria universală. Personajele (Mozart, Iisus, Maria Antoaneta, Rafael, Napoleon, Stalin, Prometeu, Esop, Adam, Hitler, Alexandru Macedon, Eminescu, Victor Hugo, Brutus, Ştefan cel Mare, Socrate, Byron, Shakespeare, Ńarul Petru I, Tolstoi, Danton, Genghis Han, Dostoievski, Burebista ş.a.) sunt surprinse în situaŃii limită, caracterizante, povestire urmată de o „morală”, ca în fabulă, o „pildă” redată adesea printr-o alegorie transparentă cu scopul de a îndrepta moravurile sau, pentru elevii de la Prometeu – Liceu de Creativitate şi Inventică, fondat în 1991 – şi ceilalŃi cititori din generaŃia acestora, să traseze reperele formării/devenirii omului moral-religios ilustrând zicerea scriitorului-filosof Andre Malraux – citat din memorie: „Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Chiar titlurile pledează în sprijinul acestei afirmaŃii: Autoritatea, MulŃumirea de sine, Bunătatea, Capul plecat, Răsplata 32 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni
Cerului, Devotamentul, Păcatul, Teama de moarte, Dragostea, Gloria, Iertarea, Şansa, Îngerul rănit, Succesul, Trădarea, IntoleranŃa, Sufletul, Cumpătarea, Elevi eşuaŃi. În vreme ce personajele, succint enumerate mai sus, prin întâmplările lor, evocă o întreagă istorie a umanităŃii. Iată un exemplu elocvent – în ciuda citatului amplu – din care cititorul poate constata şi modalităŃile prin care Aurelian Silvestru abordează stilistic această specie literară pe care a resuscitat-o: „Legendele arabe povestesc că un vizir blajin l-a servit cu credinŃă pe sultan timp de treizeci de ani. Într-o zi, însă, indus în eroare de câŃiva curteni invidioşi, sultanul a pierdut încrederea în vizir şi l-a condamnat la moarte: acesta urma să fie aruncat de viu într-un ocol cu câini sălbatici. Când i s-a oferit cuvântul să-şi exprime ultima dorinŃă, vizirul a cerut să fie lăsat în libertate încă zece zile – timp în care a cumpărat bunăvoinŃa îngrijitorului de câini şi s-a ocupat (cu permisiunea acestuia) de hrana animalelor... În ziua execuŃiei, grefierul i-a citit din nou sentinŃa şi, sub ochii sultanului, vizirul a fost aruncat în ocolul câinilor... Dar, în loc să-l sfâşie cum făceau, de obicei, cu ceilalŃi condamnaŃi, animalele au prins a da din coadă şi a se gudura pe lângă el. Curtenii, prezenŃi la execuŃie, au rămas uimiŃi de ceea ce vedeau, iar sultanul a ordonat ca vizirul să fie adus în faŃa sa şi, plin de suspiciune, l-a întrebat: – Cum ai scăpat nevătămat de colŃii câinilor? – Am avut grijă de ei doar zece zile, a recunoscut sincer vizirul, şi iată câtă recunoştinŃă am câştigat din partea lor... De tine, însă, stăpâne, am avut grijă timp de treizeci de ani şi, în loc de recunoştinŃă, m-ai condamnat la moarte... Ruşinat de fapta sa, sultanul l-a scos de sub acuzaŃie şi, ca să-l îmbuneze, i-a dat voie să hotărască soarta curtenilor care l-au bârfit. Străjerii au pus imediat mâna pe ei şi iau târât cu forŃa în faŃa câinilor sălbatici, gata să-i împingă în ocol. Toată lumea aştepta ca vizirul să dea ordinul de execuŃie. El, însă, a pus capăt răfuielii, spunându-le celor prezenŃi: – Ar fi, probabil, omeneşte să mă răzbun pentru răul pe care aceşti mişei mi l-au făcut, dar ar fi total neomeneşte, dacă n-aş fi în stare să-i iert. Acest act de bunătate i-a adus din partea „greşiŃilor” săi cea mai nepreŃuită dintre bogăŃii – recunoştinŃa. Anul XII, Nr. 10-12 (139-141) • oct.-dec. 2011 * Se pare că este incomparabil mai uşor să faci bine altora, decât să răspunzi cu recunoştinŃă la binele făcut de ei. Cine reuşeşte s-o facă măcar o dată poate spera că va deveni Om. Cine reuşeşte s-o facă permanent poate fi sigur că va rămâne Om...” (RecunoştinŃa) NaraŃiunea care încheie volumul „Elevi eşuaŃi” conŃine, subliminal, ideea că insul, chiar dacă a atins cele mai înalte demnităŃi este, în final, „un eşuat” dacă în acŃiunile sale s-a despărŃit de moralitate asemenea lui Nero, Brutus, Iuda, Attila sau Stalin. Despre ultimul, autorul notează că tiranul fostului Imperiu Sovietic, în tinereŃe a fost trimis la studii la un seminar duhovnicesc, visând în taină să ajungă într-o zi mitropolit. Când însă s-a pomenit în fruntea statului condus de comunişti a ordonat ca bisericile să fie demolate şi preoŃii să fie omorâŃi sau deportaŃi în lagăre de concentrare. Romancier (Cel rătăcit), eseist (volumele Vârsta barierelor; Cunoaşte-te pe tine însuŃi; Ispita nemuriri; Noi şi biografia omenirii; Victoria speranŃei), prozator de substanŃă, în „Fărâme de suflet”, Aurelian Silvestru a repetat în numeroase variante un tipar narativ a cărui concluzie îmbracă forma alegorică a aforismului care într-o expresie concisă ar conŃine în plan figurat o învăŃătură morală dedusă deja din deznodământul comentat al întâmplării povestite cu har. De aceea, adesea „morala” explicită, lipseşte. Totuşi, pentru a fi sigur că mesajul său ajunge la cititori, începând cu „parabola” Cuvântul, din loc în loc, autorul inserează o sumă de „cugetări” proprii ce amplifică, de mai era nevoie, caracterul educativ al scrierilor sale, cugetări ce însoŃesc, câte două pe fiecare pagină, cele 24 de ilustraŃii color aparŃinând autorului. Iată câteva: „Când mergi pe urmele celor mari, nimeni nu vede pe unde mergi tu”; „Când cineva Ńi se pare mare de tot, vezi dacă nu cumva stai în genunchi”; „Niciodată nu Ńi se dă mai multă dreptate decât atunci când nu ai dreptate” sau „Fără curaj nu poŃi avea convingeri, ci numai păreri”. De altfel, Aurelian Silvestru este şi autorul unei cărŃi tip „Cogito” aflată în pregătire la Editura Bibliotheca. Un lexic accesibil, un ton sfătos pe linia marilor săi înaintaşi moldoveni, lipsa moralizării restrictive de tip „să nu…”, personajele şi întâmplările „senzaŃionale” şi, pe alocuri, „exotice” şi, nu în ultimul rând, excelentele ilustraŃii – compoziŃii pe calculator ale autorului – fac din această 33
Page 1 and 2: REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ A SOCI
Page 3 and 4: RedacŃia publicaŃiei „Litere -
Page 5 and 6: CUPRINS EDITORIAL: Tudor Cristea -
Page 7 and 8: frigurosului anotimp, întocmit de
Page 9 and 10: VALENłE LITERARE Anul XII, Nr. 10-
Page 11 and 12: şi-a pierdut mâna” (este vorba
Page 13 and 14: CRONICĂ LITERARĂ ÎN 2005, doua t
Page 15 and 16: omânească şi jocurile ei sau se
Page 17 and 18: (Monica Macovei) a noilor şefi de
Page 19 and 20: ROMÂNUL A RĂMAS POET? GRIGORE HAG
Page 21 and 22: M-am întors val-vârtej, am primit
Page 23 and 24: LECTURI SENTIMENTALE Primesc aceast
Page 25 and 26: NOTE DE LECTURĂ Anul XII, Nr. 10-1
Page 27 and 28: AFINITĂłI SELECTIVE Anul XII, Nr.
Page 29 and 30: LECTURI O poezie a senzualităŃii,
Page 31: LECTURI GULICÃ UNANIAN FAÞÃ CU
Page 35 and 36: LECTURI Anul XII, Nr. 10-12 (139-14
Page 37 and 38: LECTURI Anul XII, Nr. 10-12 (139-14
Page 39 and 40: NOTE DE LECTURĂ După „Jurnal De
Page 41 and 42: - Nu! LuaŃi-i prin surprindere, c
Page 43 and 44: SOLILOC Anul XII, Nr. 10-12 (139-14
Page 45 and 46: MARI POEłI AI IUBIRII AşezaŃi î
Page 47 and 48: RAFTUL DE SUS Anul XII, Nr. 10-12 (
Page 49 and 50: ... Pentru mine a fost o lungă, fo
Page 51 and 52: Balcic. Orizont cu olane roºii Că
Page 53 and 54: şi iată-te în deşert singură
Page 55 and 56: de-aşa natură încât toŃi au re
Page 57 and 58: undeva departe se aud geamurile cum
Page 59 and 60: Unii, chiar dacă poartă pălărie
Page 61 and 62: dinŃi un jet de spută exact în p
Page 63 and 64: în privinŃa Timpului că aşa cev
Page 65 and 66: tânărul Haralambie a fost dat afa
Page 67 and 68: slujbă. Descopeream, de fapt, că
Page 69 and 70: Mare şi Sfânt... Urmează să îm
Page 71 and 72: EVOCĂRI Anul XII, Nr. 10-12 (139-1
Page 73 and 74: care mi le-a cerut Alin Lulu Iamand
Page 75 and 76: Am făcut cerere, am înaintat şi
Page 77 and 78: ca şi fostul liceu de băieŃi „
Page 79 and 80: cercetării monografice de acum 80
Page 81 and 82: la 1830”, Bucureşti, Editura Şt
Page 83 and 84:
cum la nu ştiu ce sesiune de comun
Page 85 and 86:
Ńară de o tăcere culpabilă, ca
Page 87 and 88:
Fac o paranteză, pentru a mai subl
Page 89 and 90:
Motivul care l-a determinat pe Alec
Page 91 and 92:
voievozi creştini nici în Moldova
Page 93 and 94:
SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIŞT
Page 95 and 96:
Pentru al cincilea an consecutiv, S
show all

Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?