Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

LECTURI
GULICÃ UNANIAN
FAÞÃ CU… ÎNVIEREA
Reeditarea recentă a cărŃii „Cimitirul
Buna-Vestire”, publicată de Tudor Arghezi
în 1936 şi reluată în 2011 de celebra colecŃie
BPT în cadrul Campaniei de Promovare a
Culturii, susŃinută şi realizată
în cooperare cu Ministerul
Culturii şi Patrimoniului
NaŃional, readuce în prim
plan o ciudată capodoperă
greu de încadrat în tiparele
mai noi sau mai vechi ale
prozei, o temă eternă şi
actuală, a învierii văzută ca o
posibilă regenerare a unei lumi
aflate la apogeul
descompunerii şi un personaj
generic, literatul român,
împins în rândul al doilea de
o impostură generalizată şi
care îşi ratează în aşa hal existenŃa încât
trăieşte o apocalipsă personală lăuntrică,
paralelă cu aceea a lumii întregi.
Autorul a fost el însuşi nehotărât în
ceea ce priveşte specia în care este
încadrabilă cartea. La început, i-a zis roman,
iar mai târziu, poem. La o analiză mai
atentă, nu este nici una, nici alta, sau întro
oarecare măsură, şi una şi alta.
Eugen Simion, care prefaŃează cartea,
vede în ea o fabulă deşi ceea ce îi lipseşte
evident acesteia ca fabulă este învelişul
parodic interpretabil şi morala. Le putem
deduce însă privind cartea ca pe o parodie
a învierii, percepută astfel de conştiinŃa
contorsionată a lui Gulică, morala fiind
tocmai lipsa de morală a judecăŃii umane
şi chiar pierderea ideii de moralitate într-o
lume unanimă, paradisiacă.
Mai apropiat de adevăr mi se pare tot G.
Călinescu ce vede în ea un basm, un basm
cult extrem de încărcat, cu o complicaŃie
Anul XII, Nr. 10-12 (139-141) • oct.-dec. 2011
Daniela-Olguþa Daniela-Olguþa Iordache
Iordache
Motto:
– Şşşt! Sufletul a murit, umblaŃi în vârful
picioarelor-trecem prin camera lui de mort, prin
cimitirul lui. (T. Arghezi)
subiectivă şi pamfletară demoniacă. Prin asta,
ciudata capodoperă s-ar apropia puŃin şi de
postmodernism, este de părere Mircea
Cărtărescu. Noi am adăuga şi faptul că
opera oglindeşte exemplar
modernismul eclectic arghezian
şi intră în postmodernitate
prin fragmentarism şi prin
deconstrucŃia personajelor,
prezente doar prin portretele
lor violent caricaturale.Partea
de poem a cărŃii este
confesiunea realizată sub
forma a 68 de pamflete cu vie
încărcătură socială şi morală.
Gulică, intelectual
valoros dar incapabil să se
impună singur în plan social
(opus prin urmare lui G.D.
Ladima al lui Camil Petrescu) scrie pentru
oameni celebri lucruri esenŃiale, asigurând
astfel profesorilor şi protectorilor lui
celebritatea.
El este ucenicul mai talentat decât
însuşi maestrul rămas însă pentru
totdeauna în umbra acestuia.
Gulică îşi închipuie cu toată naivitatea
de care este capabil că va fi protejat de
naşul său Ministrul, fie şi numai pentru
serviciile esenŃiale pe care i le făcuse. Acesta
însă, după ce-i botează primii cinci copii,
aflând şi de existenŃa celui de al şaselea,
renunŃă la consolatoarea cutie de
bomboane şi-i oferă omului său de paie o
slujbă. În ciuda doctoratului său, Gulică
devine intendent al cimitirului Buna-Vestire.
Ultima parte a romanului se apropie
prin umor şi prin viul anecdotic de eposul
folcloric.
(continuare la pagina 34)
31