Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

PROZĂ
După cele petrecute zilele trecute, nu
ştiu dacă o să mai pot vorbi cu el. Mi-ar fi
extrem de greu s-o fac. Sunt lucruri peste
care nu poŃi trece. Normal ar fi să încerc
să uit sau să mă prefac că am uitat, ca şi
cum totul ar fi fost o joacă, hârjoană de
copii zburdalnici.
Dar asta nu e totul. Suntem de douăzeci
de ani vecini. Stăm gard în gard. Când ies
în curte ca să hrănesc găinile şi curcile
nevesti-mi sau să vorbesc cu Bimbo care
moŃăie întins pe burtă lângă cuşcă, am
sentimentul inconfortabil că sunt privit, că
sunt sub observaŃie. Un sentiment al naibii
de tâmpit, ca şi cum aş fi făptuit un lucru
reprobabil.
De întâlnit ne întâlnim, fireşte. Cum
poŃi să eviŃi pe cineva cu care eşti vecin
cu casa. Ne salutăm. El mă salută, bună,
Dandule, eu îi răspund şi gata, trecem mai
departe. Fac tot posibilul să-l ocolesc. Când
plec de-acasă, mă uit în prealabil pe
fereastră ca să mă asigur că nu se află în
curte. În caz că e, aştept să plece sau să
intre în casă. Uneori aştept şi câte un sfert
de oră. Ştiu că e caraghios ce fac. Că sunt
ridicol. Dar asta e situaŃia în clipa când îl
văd, mă înhaŃă o greaŃă iremediabilă.
Când s-au mutat părinŃii săi alături, eram
copii. Îmi amintesc că ne dădeam cu sania
pe derdeluşul de la părintele Grigore. El
n-avea sanie şi îl primeam pe a mea. Era un
puşti firav şi scofâlcit şi cam nătâng dar
pentru mine problema asta nu conta. Ne
mai jucam prin curte de-a mingea la găoază,
de-a v-aŃi ascunselea sau care face pipi mai
departe. A mers vreo trei sau patru ani la
şcoală, pe urmă taică-su l-a luat să înveŃe
meserie în atelierul lui de cizmărie de pe
aleea Adâncată şi din momentul acela ne-am
întâlnit din ce în ce mai rar, fiindcă muncea
de dimineaŃa până seara şi parcă dintr-odată
s-a maturizat. Didu se ducea acum cu fete,
avea o prietenă, Suzana, şi serile şi le pierdea
cu salahorii prin cârciumile din mahalaua
rău famată a HinŃei.
Astfel încât ar fi exagerat să afirm că
am fost prieteni. Am copilărit în medii
Constantin Constantin Constantin Mateescu
Mateescu
ÎNTRE PRIETENI
sociale diferite şi ne-am format în altă lume
şi numai faptul că eram vecini şi că am
respirat acelaşi aer, al oraşului de dinainte
de război, ne-a apropiat într-un anume fel,
a stabilit un soi aparte de comuniune între
noi, o camaraderie, ca între beduinii ce
traversează deşertul împreună, după care
cărările li se despart.
Când m-am întors din Bucureşti, unde
făcusem studii de economie, oraşul afişa
o altă faŃă. Vedeam pe stradă o sumă de
necunoscuŃi, de oameni noi. AdministraŃia
se schimbase, de la primar până la cel mai
mărunt funcŃionar. O parte a intelectualilor
fusese ridicată sau luase drumul pribegiei.
PărinŃii mei şi prietenii vorbeau ferit, în
şoaptă. Nu mică mi-a fost mirarea când
l-am văzut pe Didu îmbrăcat în haine
militare. Ne-am îmbrăŃişat. Se împlinise,
exala un vag parfum de mosc. Tunica,
nouă, cădea pe el perfect. Avea şi
verighetă. łinuta sa m-a impresionat, nu
aducea nici pe departe cu ucenicul pe care-l
lăsasem lucrând în cizmăria lui nea Vicu
de pe aleea Adâncată.
M-a invitat să beau o bere la
restaurantul Elisee, pe Corso. Dacă nu
l-aş fi cunoscut de-atâta vreme, aş fi putut
jura că e ofiŃer de carieră. Curat, distins.
Purta pe umeri cu oarece distincŃie cele
patru stele în cinci colŃuri, care marcau
dimensiunile schimbării. Din câte mi-a dat
să înŃeleg, făcuse nişte cursuri politice şi
fiind destoinic, lucra acum la SiguranŃă,
sub oblăduirea lui Dogeanu. Mi-a spus că
taică-su îşi închisese între timp atelierul şi
se mutase la ConstanŃa, unde primise
direcŃia penitenciarului din municipiu. Tu,
tu ce învârti? m-a întrebat şi descifram în
tonul lui nu atât curiozitatea de a afla ce e
cu mine cât dorinŃa de a pune puŃină ordine
în relaŃiile dintre noi.
De-atunci ne-am întâlnit de multe ori.
Schimbam vreo două-trei cuvinte,
glumeam pe seama copilăriei noastre
zvăpăiate. De fiecare dată era grăbit şi dacă
ne lungeam la vorbă se uita nervos la ceas
şi se scuza, o întâlnire, ceva urgent la
66 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni