Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
POEZIE<br />
Andrei Andrei Velea<br />
Velea<br />
LicenŃiat cu specialitatea informatică economică, Andrei Velea (n. 1980, GalaŃi),<br />
desfăşoară o bogată activitate cultural-literară în oraşul său natal, colaborează la<br />
mai multe reviste, este prezent pe site-uri literare şi participă la concursuri de creaŃie,<br />
în cadrul cărora obŃine premii. A publicat volumele de versuri „Gimnastul fără plămâni”,<br />
(<strong>Editura</strong> Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, GalaŃi, 2010) şi „Hotel în Atlantida”,<br />
(<strong>Editura</strong> FundaŃiei Culturale Antares, GalaŃi, 2011).<br />
cea mai sofisticatã<br />
formã de teroare<br />
muzica e cea mai modernă şi sofisticată<br />
formă de teroare – pe lângă ea<br />
maşinăria lui kafka e doar o glumă livrescă<br />
când dau să mă adresez unui prieten,<br />
muzica-mi îndeasă sunetele în gură,<br />
mă leagă fedeleş<br />
şi mă azvârle într-o boxă<br />
ca o pivniŃă rece<br />
când vreau să fac dragoste,<br />
muzica adună toate babele din cartier<br />
ciorchine la fereastră<br />
când dau să mă apăr la judecata de apoi,<br />
muzica îmi îndepărtează audienŃa<br />
şi mă trezesc perorând deşertul în gol<br />
dar uite câte lucruri se pot scrie<br />
în pauza dumnezeiască dintre o piesă şi<br />
alta,<br />
dintre o notă şi cealaltă<br />
când muzica tronează,<br />
regină a dezintegrării,<br />
peste toate<br />
muzica þevilor<br />
era miezul nopŃii, am dat să întind un prosop<br />
jilav<br />
la uscat, pe calorifer<br />
când m-am apropiat, se auzea încet, încet,<br />
o muzică stranie<br />
am zis că am uitat vreun telefon acolo<br />
sau că o fi de la vecini,<br />
însă m-am înşelat…<br />
muzica persista, în fiecare zi o auzeam mai<br />
tare,<br />
din holul de la intrare,<br />
apoi din bucătărie;<br />
acum nici bine nu intru în bloc că o aud<br />
deja,<br />
gâlgâită, ruginită, seducătoare,<br />
repetată de Ńevile blocului la nesfârşit<br />
m-am adresat celor de la apă canal,<br />
dar toŃi au dat din umeri ca nişte fantoşe<br />
mi-am luat inima în dinŃi<br />
şi, înarmat cu toată fantezia de care eram<br />
capabil<br />
(plus o lanternă),<br />
am coborât în subsol<br />
unde<br />
un individ fără ochi<br />
îşi conectase orga la Ńevile blocului<br />
şi repeta, posedat, fuga lui bach<br />
ziua în care poezia<br />
nu a salvat lumea<br />
poezia nu a însemnat niciodată mare lucru<br />
în afară de o duzină de legi scrise în versuri,<br />
nişte doamne cucerite<br />
şi o mână de regi distraŃi copios,<br />
poezia nu a contat<br />
altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare<br />
lucru,<br />
ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse,<br />
iar poeŃii ar fi avut<br />
case impunătoare<br />
şi demnităŃi înalte în stat<br />
însă de undeva (nimeni şi nimic nu putea<br />
explica),<br />
ceva imposibil de descris<br />
venea, călca, făcea să tremure, descărna,<br />
dezintegra, desŃelenea, sfâşia,<br />
cuprindea pe dinăuntru şi măcina,<br />
exploda, şuiera, zbiera,<br />
54 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni