30.04.2013 Views

Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

Lege ºi ambiguitate - Editura BIBLIOTHECA

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

POEZIE<br />

Andrei Andrei Velea<br />

Velea<br />

LicenŃiat cu specialitatea informatică economică, Andrei Velea (n. 1980, GalaŃi),<br />

desfăşoară o bogată activitate cultural-literară în oraşul său natal, colaborează la<br />

mai multe reviste, este prezent pe site-uri literare şi participă la concursuri de creaŃie,<br />

în cadrul cărora obŃine premii. A publicat volumele de versuri „Gimnastul fără plămâni”,<br />

(<strong>Editura</strong> Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, GalaŃi, 2010) şi „Hotel în Atlantida”,<br />

(<strong>Editura</strong> FundaŃiei Culturale Antares, GalaŃi, 2011).<br />

cea mai sofisticatã<br />

formã de teroare<br />

muzica e cea mai modernă şi sofisticată<br />

formă de teroare – pe lângă ea<br />

maşinăria lui kafka e doar o glumă livrescă<br />

când dau să mă adresez unui prieten,<br />

muzica-mi îndeasă sunetele în gură,<br />

mă leagă fedeleş<br />

şi mă azvârle într-o boxă<br />

ca o pivniŃă rece<br />

când vreau să fac dragoste,<br />

muzica adună toate babele din cartier<br />

ciorchine la fereastră<br />

când dau să mă apăr la judecata de apoi,<br />

muzica îmi îndepărtează audienŃa<br />

şi mă trezesc perorând deşertul în gol<br />

dar uite câte lucruri se pot scrie<br />

în pauza dumnezeiască dintre o piesă şi<br />

alta,<br />

dintre o notă şi cealaltă<br />

când muzica tronează,<br />

regină a dezintegrării,<br />

peste toate<br />

muzica þevilor<br />

era miezul nopŃii, am dat să întind un prosop<br />

jilav<br />

la uscat, pe calorifer<br />

când m-am apropiat, se auzea încet, încet,<br />

o muzică stranie<br />

am zis că am uitat vreun telefon acolo<br />

sau că o fi de la vecini,<br />

însă m-am înşelat…<br />

muzica persista, în fiecare zi o auzeam mai<br />

tare,<br />

din holul de la intrare,<br />

apoi din bucătărie;<br />

acum nici bine nu intru în bloc că o aud<br />

deja,<br />

gâlgâită, ruginită, seducătoare,<br />

repetată de Ńevile blocului la nesfârşit<br />

m-am adresat celor de la apă canal,<br />

dar toŃi au dat din umeri ca nişte fantoşe<br />

mi-am luat inima în dinŃi<br />

şi, înarmat cu toată fantezia de care eram<br />

capabil<br />

(plus o lanternă),<br />

am coborât în subsol<br />

unde<br />

un individ fără ochi<br />

îşi conectase orga la Ńevile blocului<br />

şi repeta, posedat, fuga lui bach<br />

ziua în care poezia<br />

nu a salvat lumea<br />

poezia nu a însemnat niciodată mare lucru<br />

în afară de o duzină de legi scrise în versuri,<br />

nişte doamne cucerite<br />

şi o mână de regi distraŃi copios,<br />

poezia nu a contat<br />

altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare<br />

lucru,<br />

ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse,<br />

iar poeŃii ar fi avut<br />

case impunătoare<br />

şi demnităŃi înalte în stat<br />

însă de undeva (nimeni şi nimic nu putea<br />

explica),<br />

ceva imposibil de descris<br />

venea, călca, făcea să tremure, descărna,<br />

dezintegra, desŃelenea, sfâşia,<br />

cuprindea pe dinăuntru şi măcina,<br />

exploda, şuiera, zbiera,<br />

54 LITERE – Revistă lunară de cultură a SocietăŃii Scriitorilor Târgovişteni

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!