ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

la 94% cazuri, la prima vizită, la 64 % cazuri la cea de a V-a vizită la medicul de familie,
în 42 % cazuri a fost înregistrat examenul USG la termenul de gestaţie 18-21 săptămîni,
în doar 81 % cazuri înregistrate, femeile au utilizat preparate de fier şi doar 66% acid
folic în timpul sarcinii, gravidograma a fost completată satisfăcător în 32% cazuri).
2. Implicarea mai activă şi creşterea responsabilităţii lucrătorilor medicali faţă de oformare
documentaţiei medicale cu scopul îmbunătăţirii calităţii ajutorului medical.
Bibliografie
1. Calitatea serviciilor medicale perinatale în Republica Moldova, Chişinău 2009, pag.
153-170
2. Ghidul A Naţional de Perinatologie "Principii de organizare şi acordare a asistenţei
perinatale", Chişinău 2001, pag. 32-34
3. Supliment al Ghidului C Naţional de Perinatologie, volumul 2, Chişinău 2005, pag. 8-
10
4. Фролова О. Г., и соавт. Организация деятельности перинатальных центров. În:
Акушерство и гинекология. 2005, №6, с.8-10.
5. Tucker J., et al. Organisation and delivery of perinatal services. În: British Medical
Journal. 2004, vol.329(7512), p.730-732.
6. Blobel B. G. Advanced EHR Architectures - Promises or Reality. În: Methods of
Information in Medicine. 2006, 45(1), p.95-101.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAT AL SINDROMULUI ANTIFOSFOLIPIDIC
Irina Sagaidac
Catedra Obstetrică şi Ginecologie FECMF USMF „Nicolae Testemiţanu"
Summary
Differential diagnosis of antiphospholipid syndrome
In this article the main principles of the differential diagnosis of antiphospholipid
syndrome are stated. In the extragenital pathology the differential diagnosis will be done with
Sneddon syndrome, homocysteinemia, thrombocytopenia and heparin-induced thrombosis,
hyperviscosity syndrome, myeloproliferative disorders, etc. Antiphospholipid syndrome in
obstetrics will be differentiated from diseases such as mutation of factor V Leiden, deficiency of
protein C, S, antithrombin III deficiency, HELLP syndrome.
Rezumat
În articolul dat sunt expuse principiile diagnosticului diferenţiat al sindromului
antifosfolipidic. În cadrul patologiei extragenitale diagnosticul diferenţiat se va efectua cu
sindromul Sneddon, homocisteinemia, trombocitopenia şi tromboza heparin-indusă, sindromul
de hipervîscozitate, tulburări mieloproliferative etc. În obstetrică sindromul antifosfolipidic va fi
diferenţiat de aşa patologii ca mutaţia factorului V Leiden, deficit de proteina C, S, deficit de
antitrombina III, sindromul HELLP.
Sindromul antifosfolipidic (SAF) este una din mai comune stări protrombotice în care
tromboza se dezvoltă atât în patul vascular venos cît şi cel arterial. Deşi există şi alte patologii
care predispun pacienţii la tromboză venoasă şi arterială (de exemplu, trombocitopenia indusă de
heparină, homocysteinemia, tulburări mieloproliferative şi hipervâscozitatea) şi pot fi detectate
prin teste de laborator de rutină, ceea ce il deosebeşte pe SAF primar este prezenţa anticorpilor
antifosfolipidici.
Este important de reţinut că din moment ce valorile normale ale tromboplastinei parţial
activate normale nu exclud prezenţa anticorpilor lupus anticoagulant, pacientul care prezintă un
123