ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

Rezumat
Includerea în trtamentul de bază a preparatului homeopatic Guna bowel în terapia de bază
la copii cu CVS a contribiut marcant la ameliorarea tabloului clinic a copiilor cu SVC: la toţi
copii în primele 3 zile a dispărut sindomul algic (iar copii din grupul de control - numai la 87%
de pacienţi), sindromul de intoxicare s-a micşorat la 86% din copiii din lotul de bază şi la 67%
din cel de control, sindromul vomei în primele 2 zile a încetat la 87% din copiii, care au primit
Guna bowel şi la 74% din copii din lotul de control. Acidoza metabolică s-a deminuat în I zi de
tratament la 68% de pacienţi din grupul de bază şi la 45% de copii, cărori li s-a administrat
numai tratamentul de bază.
Obiective
Diagnosticul sindromului vomei ciclice: (SVC) se stabileste în baza Criteriilor Roma III,
Los-Andgeles, în 2006 de cazuri au fost prezente la copii urmatoarele semne:
1. Două sau mai multe perioade de greaţă intensivă şi vomă pronunţată sau de lungă durată
2. Revenirea la starea de sănatate precedentă în timp de cîteva săptămîni sau luni.
Conform explorărilor Li, Balin,2000, Scarcia et al. 2000, în 68% de cazuri se determină
factorii declanşatori s SVC şi cele mai frecvente sunt:
• - Infecţiile(41%), mai ales sinusita cronică
• - Stresuri psihologice (34%)
• - Produse alimentare, inclusiv ciocolata, cascavalul etc.
• - Istovire fizică sau insuficienţă somnului(18%)
• - Reacţii atopice (13%)
• - Menstruaţii (13%) etc
Patogenia SVC pîna în prezent nu este cunoscută. Pentru actul vomei în organismul uman
răspund două structuri funcţional diferite: centrul vomei, care este situat în formaţiunea reticulară
laterală şi zona hemoreceptorie trigger - în fosa rombovidă a ventriculului IV
Rolul principal îl joacă centrul vomei care prezintă un colector de impulsuri aferente
Zona hemoreceptorie trigger iniţieaza actul vomei transmitînd impulsurile către centrul
vomei.
Sunt cunoscute două mecanisme a vomei şi a eructaţiei: Primul mecanism este legat de
activarea iniţiala a centrului de vomă. Pe fibrele aferente vagale şi simpatice intră în centrul
vomei impulsuri de la organele digestive şi căile biliare, laringe, peritoneum, artere coronariene,
aparatul vestibular, talamus, hipotalamus şi centrele cortexului. Impulsuri motorie de la centrul
vomei se transmit la diafragmă prin nervii diafragmali, la muschii intercostali şi abdominali pe
nervii spinali,iar la faringe, esofag şi stomac- prin nervii vagali.
Al doilea mecanism este bazat pe stimularea zonei hemoreceptorii trigger, din care
impulsuri se îndreaptă la centrul vomei şi îl activează. Stimulanţii zonei hemoreceptorie sunt:
serotonina, angiotenzină, neurotenzină, VIP, gastrină, substanta P, dofamina etc, preparate
medicamentoase, uremia, hipoxia, cetoacidoza diabetică, endotoxine ale bacteriilor grampozitive,
radioterapie etc.
In baza SVC sunt dereglările sistemului hipotalamic-hipofizar-suprarenal(se majorează
secreţia corticotropin-rilizing factorului) şi reglării vegetative (simpaticotonia)
S-a stabilit că activarea stresorie a sistemului hipotalam-hipofizar-suprarenal provoacă
accese de vomă
Nucleul de bază al sistemului nervos central, care participă în reglarea axei hipofizarsuprarenale
este nucleul paraventricular (PVN) a hipotalamusului. PVN - sursa de bază a
corticotropin-rilizing factorului, care este reglatorul principal fiziologic al hormonului
adrenocorticotrop al hipofizei.(Tache, Bonaz, 2007)
In iniţierea şi evoluţia SVC un rol deosebit aparţine:
• - Disfuncţia simpatică a SNV
• - Producerea exscesiva IL-6, care este un activator pronuntat ale axei hipotalamushipofizar-suprarenale
265