ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

Evaluarea nivelului acidului lactic a notat sporirea valorilor concentraţionale iniţiale şi o
scădere veridic semnificativă a lor în evoluţia patologiei, iar activitatea acidului piruvic a
prezentat sporire iniţială cu regresie nesemnificativă în dinamică.
Estimarea modificărilor indicilor stresului oxidativ sunt prezentate în tabel.
Rezultatele studiului dat relevă modificări esenţiale ale indicatorilor stresului oxidativ
care stau la baza deteriorării funcţionale ale miocardului şi pot fi apreciaţi drept markeri ai
hipoxiei şi ischemiei celulare, ceea ce coincide cu datele cercetărilor de ultimă oră.
Conform opiniei autorilor B.I. Varşavschii, S.A.Elicianinova şi al. care au studiat
informativitatea clinică a indicilor sistemului oxidativ şi antioxidant în tratamentul bolnavilor cu
maladii acute şi cronice cardiovasculare şi bronhopulmonare, nivelul înalt în ser sangvin a
indicilor sistemului de peroxidare a lipidelor confirmă prezenţa la aceşti bolnavi a stresului
oxidativ exprimat [6].
Deşi structura chimică a antioxidanţilor este total diferită, ei se clasifică în antioxidanţi
naturali neenzimatici şi enzimatici. In cadrul antioxidanţilor neenzimatici se deosebesc
vitaminele C (acid ascorbic), E (tocoferol), carnozina, glutationul, sintetici (butilhidroxitoluen).
Din antioxidanţii enzimatici fac parte: SOT, catalaza, glutation peroxidaza).
Marea eficienţă a antioxidanţilor este sinergismul acţiunii lor asupra variaţiilor de
evoluţie a radicalilor liberi în organism, astfel antioxidanţii acţionează la nivele diferite, creând
posibilitatea reglării şi limitării excesului de radicali liberi sau de specii reactive (peroxizi) [11].
Astfel organismul şi-a creat un sisitem antioxidant variat ca structură şi mod de acţiune cu o
mare capacitate potenţială de acţiune. Un mare rol îl are conectarea sistemelor antioxidante
enzimatice cu principalele reacţii metabolice ale glicolizei, asigurând astfel o regenerare
continuă a substratelor. Antioxidanţii acţionează prin menţinerea mecanismelor de reglare a
echilibrului oxidant-antioxidant, permiţând organismului să lupte eficient în diverse situaţii
patologice, limitând leziunile şi extinderea lor [12].
Antioxidanţii acţionează preventiv sub formă de stopare a progresării efectelor nocive
ale radicalilor liberi. Echilibrul dintre acţiunea antioxidantă a radicalilor liberi şi nivelul
antioxidanţilor este esenţială vieţii şi caracterizează capacitatea de rezistenţă a unui organism. In
deficite enzimatice congenitale sau în multe stări patologice ce au loc într-un organism se
produce accelerarea formării radicalilor liberi, astfel apare un dizechilibru între factorii
prooxidanţi şi sistemele antioxidante protectoare. Astfel se explică implicarea radicalilor liberi în
diverse stări patologice sau fiziologice, în care factorii prooxidanţi constituie un factor specific
de agravare [4].
Aprecierea conţinutului acidului lactic în ser sangvin reprezintă o metodă importantă al
monitorizării bolnavilor cu hipoxie tisulară. Lactatul (acidul lactic) reprezintă unul din produsele
intermediare ale metabolismului glucozei, care decurg practic în toate organele şi sistemele. Cel
mai intens proces de formare a lactatului se petrece în eritrocite şi ţesutul muscular, de unde şi
pătrunde în sânge, acidul lactic este activ folosit de muşchiul cardiac şi ficat în metabolismul
energetic şi sinteza glucozei (gluconeogeneză). La o perfuzie suficientă a ţesuturilor cu oxigen
glucoza se reduce până la CO2 şi H2O cu degajare de energie. In condiţii de perfuzie insuficientă
a oxigenului în ţesuturi se accelerează procesele anaerobe, care sunt însoţite de o producere a
unei cantităţi semnificative ale acidului lactic, care se acumulează în ţesuturi şi în sânge cu
dezvoltarea ulterioară a lactat-acidozei [1].
Prin urmare, aprecierea acestui indicator în sânge reprezintă una din metodele necesare
de monitorizare a bolnavilor cu hipoxie de geneză diferită şi la pacienţii, starea căror se modifică
rapid. In ultimii ani metodele de apreciere ale acidului lactic au fost sau prea sofisticate sau
foarte costisitoare, deaceea implementarea pe larg în clinică a acestei metode se prezintă dificilă
la momentul actual. După datele studiului nostru, valorile normale a nivelului acidului lactic ale
lotului martor coincid cu limitele normale din datele de literatură, fapt ce a permis de a evalua
modificările ce survin în hipoxia miocardului, care au o însemnătate foarte mare în evoluţia
sindromului de insuficienţă cardiacă congestivă.
254