ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

Desenul 1. radiografiile cutiei toracice în infecţia cu Mycoplasma (nr.1 şi 2) şi infecţia
cu Str.viridans (nr.3)
Serologic la 17 pacienţi din lotul de studiu a fost determinat titru de anticorpi specifici IgM la
M.pneumoniae 0,45±0,06 (cut-off 0,34) şi IgG 0,44±0,02 (cut-off 0,35), infecţia respiratorie
provocată de M.hominis a fost confirmată la 13 copii IgM 0,25±0,15 (cut-off 0,24), IgG 0,96±0,2
(cut-off 0,29) şi mixt infecţia (M.hominis şi M.pneumoniae) s-a realizat la 10 copii IgG 0,80±0,2
(cut-off 0,28) şi Ig G 0,50±0,07 (cut-off 0,33) (figura 1).
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
• M.pneumoniae • M.hominis DMycoplasma-negativ
Figura 1. Nivelul anticorpilor specifici la Mycoplasma la copii cu pneumonii
Lotul martor a inclus 16 copii fără infecţia micoplasmică (pacienţii Mycoplasma-negativi),
din care în 50% cazuri pneumonia a fost asociată cu bronşita acută obstructivă, în 25% cu astmul
bronşic şi diagnosticul de bază - pneumonie - a fost stabilit în 25 % cazuri .
Nivelul seric al anticorpilor specifici de tip IgM M.pneumoniae în acest lot de copii a
constituit 0,1±0,02 (cut-off 0,25) şi IgG 0,14±0,02 (cut-off 0,27) (figura 1).
La 24 % de copii au fost prezente semnele respiratorii catarale, epizoade repetate de
pneumonii în 31 % cazuri, epizoade de wheezing recurent la 37,5% pacienţi, durata sindromului
obstructiv 4,5±0,3 zile şi la 3 pacienţi fonul alergologic a fost complicat prin prezenţa dermatitei
alergice.
Datele investigaţiilor radiologice pulmonare au evidenţiat localizare infiltratului pulmonar în
75% cazuri unilateral pe dreapta şi în 25% cazuri bilateral. La 2 copii au fost prezente
complicaţii: 1 a prezentat sindromul toxiinfecţios şi la un copil a fost diagnosticată reacţia
pleurei interlobare pe dreapta.
Discuţii
M.pneumoniae, M.hominis prezintă tropism faţă de epiteliul ciliar al căilor respiratorii,
efectuînd citoadezie cu ajutorul proteinei de adeziune P1, ceea ce favorizează protejarea
microorganismului de clearence-ul mucociliar. Un alt mecanism de alterare epitelială este
producerea peroxidului de hidrogen, efectul citopatic al căruia constă în producerea pierderii
activităţii ciliare şi în final, alterare epitelială. Peroxidul de hidrogen distruge membrana
eritrocitară şi produce hemoliza in vitro, alterarea antigenului eritrocitar şi aglutininelor la rece.
Acestea aglutinine la rece aglutinează eritrocitele in vitro la temperatura 4°C şi acţionează ca
autoanticorpi [1].
304