ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

interval de 3 minute. Dacă se anticipează folosirea oxitocinei, analgezia poate fi începută mai
devreme.
Datele privind efectele blocului central asupra travaliului sunt controversate până în
prezent. Poate fi o scădere tranzitorie în activitatea uterină în faza I, din cauza hipotensiunii
materne, compresiei aorto-cavale, absorbţiei unor doze mărite de anestezice locale, absorbţiei de
adrenalină în soluţiile de anestezic local. Numeroase studii arată, că progresul travaliului din
faza I nu scade, dacă gravidele sunt în poziţie laterală şi se evită hipotensiunea.
Conform Băncii de Informaţii Cochrane, analgezia epidurală măreşte riscul aplicării
forcepsului sau vacuum-extractorului. Factorii care contribuie la folosirea forcepsului sunt
blocarea reflexului Ferguson (stimularea nervilor parasimpatici ai pelvisului creşte activitatea
uterină prin eliberarea bruscă de oxitocină) şi încărcarea cu lichide intravenos (perfuzia), care
deprimă hormonul antidiuretic şi totodată secreţie de oxitocină (ambii hormoni provin din
hipofiza posterioară). Folosirea forcepsului, asociată cu analgezia epidurală, poate fi redusă, prin
administrarea de oxitocină gravidei. Concentraţia şi volumul anestezicului local trebuie adaptat
pentru a mări la maximum forţa musculară a parturientei, în timp ce se menţine un bun control
al durerii. Colegiul american de obstetrică-ginecologie a recomandat, în 1988, că naşterea cu
forceps să se ia în consideraţie la parturientele multipare cu analgezie epidurală, la care faza a IIa
este mai lungă de 3 ore, iar la parturientele fără analgezie regională, dacă această fază durează
peste 2 ore. Frecvenţa naşterilor cu forceps depinde de practica obstetricală şi de intensitatea
blocajului anestezic. Creşterea duratei fazei a II-a nu este o problemă, atâta timp cât fătul este
monitorizat continuu şi bătăile inimii fetale şi starea acido-bazică sunt normale.
Unii obstetricieni termină analgezia epidurală (prin injecţie intermitentă sau infuzie
continuă) la o dilataţie a colului de peste 8 cm, pentru a permite gravidei să exercite efortul de
expulzie. Nu sunt suficiente dovezi pentru a susţine ipoteza că întreruperea analgeziei epidurale
în faza a doua a naşterii reduce rata delivrării instrumentale. Totodată, este evident că
întreruperea analgeziei epidurale în faza a doua a naşterii are influenţă negativă asupra stării
psihoemoţionale a parturientei. Totuşi, practica de întrerupere a analgeziei epidurale în faza a
doua a naşterii este răspândită, şi reducerea delivrării instrumentale poate fi clinic importantă.
De aceea, este nevoie de studii desfăşurate pentru a determina dacă efectul acesta este real sau
nu, şi pentru a aduce dovezi puternice privind aspectele de securitate.
Avantajele analgeziei epidurale la naştere:
- provoacă o analgezie excelentă,
- creşte saturaţia maternă de O2, eliminând secvenţa de hiperventilaţie cu alcaloză, urmată
de hipoventilaţie cu hipoxemie intermitentă, dintre contracţiile dureroase,
- creşte fluxul sanguin utero-placentar la gravidă prin scăderea nivelului catecolaminelor,
- ameliorează travaliul disfuncţional,
- permite o naştere mai controlată,
- poate fi modificată pentru operaţia cezariană, dacă este necesar,
- ameliorează starea acido-bazică a nou-nscutului, mai ales la primipare,
- nu deprimă fătul sau nou-născutul, medicaţia sedativă nu este necesară,
- mama rămâne trează şi participă activ în travaliu şi expulzie, scade riscul sindromului de
aspiraţie pulmonară.
Dezavantajele analgeziei epidurale la naştere:
- prelungeşte faza a II-a, când durerea este efectiv înlăturată, din cauza pierderii reflexului
de expulzie. Însă dacă gravida este corect instruită, aceasta nu va crea o problemă majoră.
- tehnica este relativ dificilă,
- risc de hipotensiune arterială şi de rahianestezie totală,
- risc de injectare intravasculară,
- prezenţa contraindicaţiilor: refuzul pacientei, şoc hipovolemic, infecţia la locul injecţiei
sau septicemia, tulburări de coagulare, unele tulburări neurologice.
22