ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

PERICARDITELE ACUTE - DIAGNOSTIC, EVOLUŢIE ŞI PRONOSTIC
Viorica Munteanu, Cristina Gherman
(Consultant ştiinţific: doctor în medicină, conferenţiar universitar, Adela Stamati)
Catedra Pediatrie Nr.1 USMF „ Nicolae Testemiţanu"
Summary
Acute pericarditis - diagniosis, evolution and prognostic
It is considered that pericardial diseases are rarely encountered in children.Acute
pericarditis is encountred the most frequently,the absence of congenital pericardium is casuistic.
The aim of the study has been determined by the initial diagnostic criteria, clinical and
paraclinical parametrs modifications, aspects of evolution and prognostic. Five children had a
favorable evolution of the process background complex medical treatment. A child with the
absence of pericardium has die of complications after cardiac surgery based on combined
congenital malformations of the heart.
Rezumat
Se consideră că afecţiunile pericardice sunt rar întîlnite la copii. Cel mai frecvent se
întîlnesc pericarditele acute, absenţa congenitală a pericardului fiind cazuistică. În studiul nostru
au fost incluşi 6 pacienţi cu diverse afecţiuni pericardice. Scopul studiului a fost determinarea
criteriilor diagnostice iniţial, modificările parametrilor clinici şi paraclinici, aspecte de evoluţie şi
pronosctic. Cinci copii au avut o evoluţie favorabilă a procesului pe fundal de tratament complex
medicamentos, un copil cu absenţa pericardului a decedat în urma complicaţiilor postchirurgie
cardiacă pe fondal de malformaţie congenitală de cord combinată.
Actualitatea temei
Patologia pericardului este „părintele sărman" al cardiologiei, în comparaţie cu
afecţiunile ,,nobile" coronare, miocardice sau valvulare. Ea furnizează de la 2 la 3% de solicitări
12 3
şi internări în instituţiile medicale . Protector al cordului, pericardul este supus diverselor
procese inflamatorii prin reactivitatea sa excepţională, de alt fel ca şi celelalte seroase,
răspunzînd deasemenea maladiilor sistemice şi afecţiunilor cardiace autonome 4
Afectarea pericardului a fost cunoscută cu mult mai înnainte decît afectarea endocardului
sau miocardului, deoarece ea era mult mai evidentă şi mai uşor de recunoscut.
Ulterior apar diverse menţiuni despre afectarea pericardului în lucrările multor autori în
perioada Evului Mediu şi în perioada Renaşterii. În acelaşi timp, posibilitatea recunoaşterii
pericarditelor prin mijloace clinice a apărut mult mai tîrziu, odată cu descoperirea percuţiei şi
apoi a auscultaţiei. Astfel evoluţia studierii pericarditelor a urmat pînă în zilele noastre, cu
apariţia metodelor ultramoderne de diagnostic cu precizarea celor mai fine modificări ale
pericardului 5 .
Spectrul bolilor pericardului constă în defecte congenitale, pericardite (uscată, lichidiană,
lichidiană- constrictivă, constrictivă), neoplasme şi chiste (Tabel l) 6 .
Cea mai frecventă afectare a pericardului este pericardita. Pericardita acută poate să apară
ca o entitate izolată, sau ca rezultat al unor patologii sistemice. Incidenţa pericarditelor în studiile
post-mortem variază de la 1% pîna la 16%, intravitam fiind diagnosticate de la 0,1% pînă la
7 8 9
maxim 5% la pacienţii care prezintă dureri în piept, dar fără infarct miocardic . Absenţa
congenitală a pericardului este cazuistică, majoritatea fiind diagnosticate postmortem sau în
timpul intervenţiilor chirurgicale pe cord.
În practica clinică manifestările iniţiale sunt adesea nespecifice sau copilul poate fi
asimptomatic, deaceea diagnosticul este dificil. Netratată pericardita este expusă complicaţiilor
grave (tamponada cardiacă, pericardită recurentă, constricţie pericardică 10 11 12 13 14 ) cu risc înalt
pentru viaţa pacientului, poate trece în forme cronice ceea ce scade calitatea vieţii. Dificultatea
diagnostică este explicată şi prin faptul că afecţiunea pericardului se asociază şi/sau este mascată
de alte patologii.
322