ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

Cardialgiile ca un semn clinic frecvent au avut un caracter înţepător sau sâcâitor, provocate
frecvent de efort fizic şi emiţional, boli intercurente. Palpitaţiile ca al doilea după frecvanţă
simptom erau atât diurne cât şi nocturne, durată diferită. Dereglările neurovegetative asociate la
toţi copiii au fost tulburări sudorale, în special hiperhidroză, tegumente marmorii, labilitate
emoţională, dureri abdominale, dereglări ale tranzitului intestinal.
Examenul clinic obiectiv a oferit date suplimentare în ceea ce priveşte etiologia posibilă a
disritmiilor cardiace. Cel mai mare grup îl constituie copiii cu disfuncţie neurovegetativă - 24
(44,7%) copii, care se manifesta prin dermografism pronunţat, piele marmorată, sudoraţie
abundentă, labilitate emoţională. La 2/3 din copii predomina constituţia astenică. Acest fapt
confirmă rolul major al reglării neurovegetative asupra ritmului cardiac. Semnele clinice
sugerează o predominare a sistemului parasimpatic. Activitatea normală a inimiii este reglată de
echilibru sistemului nervos autonom simpatico - parasimpatic, care influenţează direct
activitatea nodulului sinusal şi atrioventricular. Influenţa parasimpatică se realizează prin nervul
vag, cea simpatică prin catecolaminele circulante.
La 12 (23,4%) copii din grupul de studiu s-a stabilit diagnosticul de tonzilită cronică
compensată. Alte maladii concomitente au fost anemie ferodeficitară, tiroidită autoimună
(1 caz), gastroduodenită cronică, pielonefrită cronică.
La majoritatea copiilor din lotul de studiu disritmiile cardiace au apărut în lipsa unui
substrat organic cardiac. Astfel, doar 7 copii de vârstă fragedă au suportat miocardită acută şi
doar la 1 copil era prezent defect septal ventricular. In rest examenul ecografic Doppler a
precizat prezenţa anomaliilor minore de cord precum ar fi prolaps de valvă mitrală de diferit grad
la 45 (85%) copii, cordaj fals în cavitatea ventriculului stâng la 24 (44,7%) copii. Există studii
randomizate care confirmă asocierea sindromului de prolaps al valvei mitrale cu diverse tulburări
de ritm cardiac, mai frecvent extrasistole supraventriculare.
Studiul electrocardiografic (ECG) a fost cel mai important şi informativ în stabilirea tipului
de disritmie cardiacă. Astfel conform datelor ECG cel mai mare grup l-au constituit copii cu
aritmie extrasistolică supraventriculară în număr de 22 (42,5%) cazuri, urmat de copii cu aritmie
extrasistolică ventriculară 14 (25,5%) cazuri. Mai rare au fost cazurile de tahicardie paroxistică
supraventriculară- 7 (12.6%) copii, sindromul Wolff-Parkinson-White - 4 (8,5%) cazuri.
Aritmia extrasistolică supraventriculară era caracterizată prin configuraţia modificată şi
apariţia precoce a undei P faţă de ritmul de bază. Complexul QRS era la majoritatea copiilor
nemodificat. Cel mai frecvent în grupul dat au fost depistate aritmiile extrasistolice atriale
sporadice (rare, izolate) - 14 (25,5 %) copii, la 2 copii s-au înregistrat extrasistole în salve, tip
bigeminie la 2 copii, tip trigeminie s-a înregistrat 1 caz. Majoritatea copiilor din grupul dat nu
prezentau acuze esenţiale, rareori era cefalee, palpitaţii, oboseală.
La 14 (25,5 %) copii s-au depistat extrasistole ventriculare. Caracteristica cea mai frecventă
pe traseul ECG a fost complexul QRS ectopic lărgit (>0,12 secunde), uneori deformat, absenţa
undei P care precede complexul QRS, intervalul ST şi unda T discordante. Bigeminismul
ventricular a fost stabilit la 6 din 12 copii cu extrasistole ventriculare, la 3 copii - trigeminism
ventricular (la 2 copii pe traseul ECG au fost prezente concomitent extrasistole tip bigeminie şi
trigeminie), la 4 copii s-au depistat extrasistole labile, izolate. Toţi copii din acest grup au
prezentat acuze la internare, la toţi copii s-a stabilit şi prezenţa prolapsului de valvă mitrală, în
acest grup s-au clasat şi copii cu miocardită secundară.
Monitorizarea Holter ECG, efectuată doar la 12 copii din studiu a permis confirmarea
tipului de disritmie, variaţiile nictimerale ale ritmuuli cardiac.
Având în vedere absenţa substratului lezional organic al disritmiilor cardiace la marea
majoritate a copiilor, tratamentul efectuat a fost nespecific, fiind administrate remedii sedative la
42 (78,72 %) copii; nootrope - la 14 (25,5 %) copii; remedii pentru ameliorarea metabolismului
cardiac - la 32 (60 %) copii; preparate de kaliu şi magneziu ( asparcam, panangină) - la 26 (48,9
%) copii. Tratament specific s-a administrat la un numar mic de copii, inclusiv copiilor cu
miocardită, la copii cu extrasistole recurente şi refractere. Remediile antiaritmice indicate au fost
263