ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

generală a bolnavei - cu înrăutăţire: dureri abdominale spastice ondulatorii în asociere cu absenţa
tranzitului maselor fecale şi a gazelor. La examenul clinic se observă balonarea abdominală
moderată, uterul - la nivelul ombilicului, la palpare abdomenul e dureros în epigastru şi flancul
drept, semnele peritoneale sunt negative. Auscultativ este prezentă diminuarea peristaltismului
cu clapotaj neconvingător pe flancul drept abdominal. Suspecţia prezenţei OI acute aderenţiale
impune efectuarea radiografiei abdominale, peste 8 ore după administrarea perorală prealabilă a
sulfatului de bariu. Radiograma relevă dilatarea anselor jejunale, nivele hidro-aerice multiple,
prezenţa bariului restant în stomac şi oprirea pasajului contrastului la nivelul intestinului subţire
(Fig.1). În urma examenului clinic şi a explorărilor efectuate se stabileşte diagnosticul de
„Ocluzie intestinală acută aderenţială. Sarcină 21-22 săptămîni".
Fig.1. Radiografia panoramică a abdomenului peste 8 ore de la administrarea perorală a masei
baritate demonstrează dilatarea anselor jejunale, nivele hidro-aerice multiple, prezenţa bariului
restant în stomac şi oprirea pasajului contrastului la nivelul intestinului subţire.
Pe 08.01.2010 în mod urgent s-a efectuat laparotomia mediană cu anestezie generală
intravenoasă policomponentă cu mioplegie, peste 34 ore de la debut şi 21 ore de la momentul
transferului în chirurgie. La revizia cavităţii peritoneale se evidenţiază balonarea anselor
intestinului subţire la distanţa de circa 120 cm de la ligamentul Treitz, cauzată de prezenţa unei
bride fixate la unghiul ileocecal, prin care e strangulată o ansă a jejunului de circa 100 cm cu
o . *
volvulus la 360 (Fig.2). În cavitatea abdominală s-a găsit lichid liber circa 500 ml cu caracter
seros, care a fost înlăturat prin aspiraţie. S-a practicat secţionarea bridei şi detorsia ansei
intestinale (Fig.3). După determinarea semnelor certe de viabilitate a ansei prin prezenţa culorii
roze, a peristaltismului activ şi şanţului de strangulare necompromis, intervenţia s-a limitat la
peritonizarea acestuia cu suturi sero-seroase într-un plan. A urmat laparorafia pe planuri
anatomice fără instalarea tubului de dren. Diagnosticul postoperator: „Volvulus secundar al
intestinului subţire. Peritonită seroasă difuză. Sarcină 21-22 săptămîni".
În perioada postoperatorie s-a continuat cu terapia perfuzională, tratament antispastic,
analgezic. Tratamentul cu antibiotice a fost limitat doar la cefazolină (3 grame pe zi timp de 5
zile). Având în vedere prezenţa subiectivă a contracţiilor şi hipertonusului uterului timp de 5 zile
ale perioadei postoperatorii s-a administrat tratamentul cu tocolitice (sulfat de magneziu).
Perioada postoperatorie precoce a decurs favorabil, fără complicaţii, durata spitalizării
constituind 8 zile.
166