ANALE ŞTIINŢIFICE - Baza de date a revistelor ştiinţifice

posttraumatice la 7 copii. Vârsta copiilor era cuprinsă între 1 şi 18 ani, predominând cea de 6-14
ani (peste 70%) şi sexul femenin (circa 60%).
Au fost folosite următoarele metode de cercetare:
examinarea clinică (caracterul mersului, amplitudinea mişcărilor în articulaţia şoldului,
prezenţa contracturii prin semnele Thomas, Drahman); examinarea radiologică (coxometria cu
aprecierea unghiurilor cervico-diafizar, cervico-epifizar, diafizo-fizar Alsberg, cotil-fizar Moroz,
antetorsie după metoda Henry); tomografia compiuterizată; rezonanţa magneto-nucleară;
examinări biochimice, hormonale, aprecierea modificărlori biomecanice, aprecierea aspectelor
metabolice. Tratamentul chirurgical a fost efectuat după indicaţii argumentate, conform datelor
clinice subiective şi obiective, datelor concrete coxometrice. Metoda operaţiei de elecţie a fost
metoda Pauwels, modificată de P.Moroz, care permite corecţia unghiurilor deformităţii,
centrarea capului femurului în cotilă şi fixarea fină cu tijă scurtă centromedulară şi suplimentar
cu fragmente de broşe introduse încrucişat. Pe parcurs am avut posibilitatea de a consulta copii
operaţi în diverse clinici, unde a fost folosită fixarea cu plăci şi şuruburi.
Rezultate
Au fost studiate rezultate la distanţă la 296 copii cu durata postoperatorie de la 5 până la
peste 30 ani. Rezultatele au fost apreciate ca bune, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare, folosind un
scor după metoda Volkov, care a fost modificat prin includerea criteriilor clinice şi radiologice
conform patologiei în vigoare. Au fost incluse 8 semne clinice, 4 semne radiologice, la fiecare
din ele scor în puncte, de la 5 la 1, în dependenţă de gradaţia dereglărilor. Starea articulaţiei
şoldului a fiecărui bolnav se apreciază în baza sumei tuturor punctelor, divizată la numărul de
indici. Aprecierea rezultatelor este următoarea: rezultat bun - 5-4 puncte; rezultat satisfăcător -
3,9-2,9 puncte; rezultat nesatisfăcător - 2,8 puncte şi mai puţin. Rezultatele la distanţă au fost
apreciate : bune în 86,23%, satisfăcătoare în 12,36%, nesatisfăcătoare în 1,41%.
Discuţii
Coxa valga displastică primară este o anomalie proximală de femur, patologie
sinestătătoare cu modificări din partea proximală a femurului şi dezvoltare normală a cotilei.
Acest fapt cardinal deosebeşte componentul de coxa valga în malformaţia luxantă de şold, în
articulaţia displazică de şold, unde predomină modificările primare principale din partea cotilei .
În multe patologii ale locomotorului se apreciază valgizarea proximală de femur şi această
modificare patologică este secundară, pacienţii care au suportat corecţii chirurgicale au fost
incluşi în studiul dat.
Diagnosticul de coxa valga este bazat pe semnele clinice şi radiologice. Dacă semnele
clinice nu sunt absolut convingătoare, ele permit doar presupunerea patologiei date, pe când
cercetările radiologice permit aprecierea ei cu exactitate. Coxometria a permis de a considera
coxa valga în cazurile cu următorii indici: unghiul cervico-diafizar peste 140°, unghiul Alsberg
peste 60°, unghiul cotil-fizar Moroz peste 20°, unghiul antetorsiei peste 10°.
Examinarea clinico-radiologică a permis elaborarea unei clasificări cu repartizarea copiilor
în trei grupe. În prima grupă au fost incluşi copiii cu prezenţa datelor subiective, fără dereglare
de funcţie şi radiologic fără majorarea antetorsiei. În grupa a doua au fost incluşi copiii cu
limitare de flexie în articulaţia şoldului şi majorarea evidentă radiologică a antetorsiei. În grupa a
treia au fost incluşi copiii cu tabloul clinic extrem de complicat: flexia în articulaţia şoldului până
la 15°-20°, era imposibilă poziţia şezândă. Pentru a îndeplini această funcţie absolut necesară
copiii erau nevoiţi de a efectua abducţia maxim posibilă şi rotaţia externă în articulaţia de şold,
după ce devenea posibilă flexia necesară a coapsei.
Cercetările ulterioare au dovedit că patologia dată este datorată anomaliei tractului iliotibial,
care a fost congenital concrescut la baza trohanterului mare. Referitor problemei de
tratament a patologiei date, există părere, că coxa valga nu necesită tratament special, îndeosebi
chirurgical. Aşa părere se argumentează prin faptul că la copii nu sunt defecte evidente, funcţia
în articulaţia şoldului rămâne satisfăcătoare, ceea ce minimizează cerinţele stricte în cercetarea