Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

drenajul postural şi crioterapia sunt foarte importante. După ce
simptomele acute s-au remis, pacientul poate să înceapă să calce cu
încărcare progresivă pe membrul inferior afectat, în limita
suportabilităţii durerii.
În funcţie de tipul de imobilizare ales, de afecţiunile asociate
ale pacientului, alegem durata tratamentului anticoagulant. Pentru un
pacient tânăr, la care folosim o imobilizare elastică, un tratament
injectabil anticoagulant de 5 zile este suficient.
Vindecarea este orientată de apariţia calusului osos pe
radiografie şi de dispariţia durerii la nivelul focarului de fractură, fie
prin palpare directă, fie prin compresiune axială. Acest lucru se
întâmplă la aproximativ 6 săptămâni.
O radiografie de control este necesară la 7 zile pentru a
obiectiva menţinerea poziţiei focarului de fractură.
Complicaţiile care pot să apară sunt următoarele: deschiderea
focarului de fractură, cu o posibilă osteomielită ulterioară, leziuni
nervoase, leziuni vasculare iniţiale ce pot să ducă la hemoragii
masive dacă nu sunt rezolvate în urgenţă, sindromul de
compartiment. Pe termen lung, ca în cazul oricărui traumatism este
posibil să apară sindromul algo-neuro-distrofic, în cazul în care
fractura se vindecă cu angulaţie prea mare pot să apară metatarsalgii,
keratoze plantare sau dorsale pentru angulaţia plantară respectiv
dorsală, întârzierea de consolidare sau chiar pseudoartroza pentru
fracturile matatarsianului 5 distal de stiloida sa. Tromboza venoasă
este o complicaţie importantă a cărei incidenţă poate fi redusă prin
folosirea tratamentului anticoagulant.
Fracturile tuberozitare ale metatarsianului 5 se vindecă din
punct de vedere clinic în 4-6 săptămâni, iar radiologic în 8
215
săptămâni. Se foloseşte imobilizarea în atelă gambo-podală, deşi
există dovezi ca simplă imobilizare moale compresivă este
suficientă, pacienţii revenind chiar mai repede la nivelul de activitate
pre-traumatism. În ambele cazuri, pacientul poate să încarce greutate
pe picior în limita suportabilităţii durerii.
Fracturile Jones (ale metatarsianului 5, la nivelul articulaţiei
sale cu metatarsianul 4), se vindecă mai greu, iar cele de stres, de la
nivelul diafizei, pun cele mai mari probleme de vindecare. In general
se foloseşte imobilizarea ghipsată pentru 6-8 săptămâni, sau o orteză
de mers pentru 8-12 săptămâni. In aceste cazuri, se poate lua în
considerare inclusiv tratamentul chirurgical, în funcţie de
individualităţile fiecarui pacient. Intârzierile de consolidare şi
pseudoartozele pot să apară în această zonă, tratamentul fiind fie cu
pulsuri electromagnetice, fie chirurgical.
Fracturile de la baza metatarsienelor sunt de obicei multiple.
Dacă nu se obiectivează leziuni ale ligamentelor Lisfranc,
tratamentul constă în imobilizare ghipsată în atelă în prima
săptămână, control radiografic la 7 zile, după care imobilizare
ghipsată circulară pentru încă 4-5 săptămâni. Din săptămâna a 2-a,
pacientul începe să incarce greutate în limita toleranţei la durere.
Pentru leziunile Lisfranc o perioada de 6 săptămâni fără încărcare a
greutăţii pe piciorul afectat este esenţială, în lipsa acestui tratament
ajungându-se la instabilităţi grave la nivelul piciorului.
FRACTURILE DE FALANGE LA NIVELUL PICIORULUI
Fracturile falangelor de la nivelul picioarelor sunt des
întâlnite în practică, cele de la nivelul degetelor 1-4 fiind mult mai
216