Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

SPONDILITA TUBERCULOASĂ
(MORBUL LUI POTT)
Boala este descrisă ştiinţific de către sir Percival Pott în 1782 (cifoză +
abces + leziuni neurologice de tip paralizie a membrelor inferioare). Evoluţia
boli a fost radical modificată prin descoperirea tuberculostaticelor
(streptomicina – 1945, celelalte tuberculostatice în jurul anului 1950).
Este cea mai frecventă dintre localizările tuberculozei osteoarticulare,
aproximativ 50%, reprezentând 5% din totalul tuberculozei şi 15% din cea
extrapulmonară.
ETIOPATOGENIE
Tuberculoza corpilor vertebrali este cea mai frecventă tuberculoză
osteo-articulară dată de bacilul Koch. Din statistici reiese că frecvenţa maximă
a spondilitei tuberculoase este la vârsta de 2-4 ani. Alţi autori arată că 62.4%
din cazuri sunt cuprinse între 0-5 ani. Actualmente datorită vaccinării BCG se
observă mai rar la copii şi se întâlneşte îndeosebi la adulţi după 20-30 de ani şi
chiar la vârstnici cu antecedente bacilare.
Leziunea se dezvoltă centrifug, străbate cartilajul plăcii vertebrale afectează
discul şi, secundar, vertebra vecină (spondilodiscita).
Sediul - boala afectează coloana dorsolombară D 10 -L 2 predominant la
copii, lombară, dorsa1ă medie, lombosacrată, cervicală şi suboccipitală.
Localizarea la nivelul arcului vertebral posterior este excepţională.
Evoluţia clasică la copil în perioada preantibiotică era schematizată
în trei faze, cu durata în medie de 3-4 ani.
1. Faza de invazie în care bacilii ating pe cale sanguină corpul vertebral,
sub o formă difuză superficială, însoţită ulterior de o supuraţie apreciabilă sau,
sub o forma cavernoasă localizată fără lezarea discului.
2. Perioada de distrucţie progresivă se caracterizează prin alterarea
structurii, cu prăbuşirea somatică la nivelul coloanei dorsale. Vertebrele se tasează
cuneiform în partea anterioară, în timp ce posterior apare gibusul
caracteristic, datorită distrugerii osoase şi contracturii musculare antalgice. În
această perioadă apare cazeumul, puroiul şi abcesele reci migratoare.
Abcesele reci se întâlnesc în aproape 50% din cazuri. La început abcesul are
un conţinut galben-verzui cremos, pentru ca mai târziu să devină opalescent
sau seropurulent, uneori amestecat cu sânge hemolizat. Cantitatea puroiului
este variabilă de la 50-100 cmc, până la 1-2000 cmc.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Anatomia patologică este caracterizată prin leziuni tipice distructive.