Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

În cazul osteosarcomului osteolitic se evidenţiază celule stromale
imature. Osteosarcomul osteogenic prezintă o proliferare excesivă a ţesutului
osteoid şi a celui osos imatur.
Dacă în cazul osteosarcomului osteolitic procesul este numai litic, în
cazul osteosacromului osteogenic se întâlnesc concomitent sau succesiv atât
fenomene de osteoliză cât şi fenomene osteoformatoare. Procesul osteolitic
(osteodistructiv) este rapid. Procesul osteoformator se manifestă prin
apariţia de os neoformat, atipic, nestructurat, localizat atât medular, cât şi
subperiostal.
Caracteristica celulelor tumorale este reprezentată de frecventele atipii,
monstuozităţi morfologice, nuclei voluminoşi, cu mai mulţi nucleoli. La
aceste modificări se asociază şi frecvente mitoze atipice.
Macroscopic aspectul structural al osteosarcomului este
polimorf. Consistenţa sa este determinată de ţesuturile care domină structura
tumorală. Astfel în timp ce osteosarcomul osificant are consistenţă dură,
osteosarcomul osteolitic are consistenţă redusă, fiind de aspect cărnos şi
foarte bine vascularizat.
Destul de frecvent pe aceeaşi formaţiune tumorală coexistă
ambele aspecte (tumoră mixtă).
Formaţiunea tumorală nu are contur precis. După penetrarea
corticalei osoase ea invadează părţile moi, infiltrându-se fără o limită
precisă.
54
În interiorul formaţiunii tumorale apar zone de consistenţă crescută,
alternând cu zone friabile, zone necrozate cu zone intens vascularizate.
Simptomatologie Principalele semne clinice ale debutului osteosarcomului
sunt durerea, deformarea regiunii şi tulburările funcţionale loco-regionale.
Durerea este puternică şi de obicei constantă. Ea reprezintă frecvent
primul simptom în evoluţia osteosarcomului. Creşterea intensităţii
durerii pe perioada nopţii face ca aceasta să determine insomnii rebele.
Tumefacţia locală de dimensiuni variabile se asociază simptomatologiei
algice.
Creşterea de volum a formaţiunii tumorale determină o impotenţă
funcţională uneori foarte accentuată. Compresiunea părţilor moi de către
formaţiunea tumorală în creştere de volum, duce la creşterea tensiunii tegumentelor
supraiacente şi la evidenţierea reţelei venoase superficiale.
Destul de frecvent la nivelul focarului tumoral se produc fracturi
{"fracturi pe os patologic") în urma unor traumatisme de intensitate
redusă.
In evoluţie se constată scăderea accentuată în greutate, alterarea
stării generale, anemii secundare şi sindromul de impregnaţie neoplazică.
Evoluţia şi prognosticul osteosarcomului indiferent de forma anatomo-clinică
este deosebit de gravă. Supravieţuirea medie este de 2 ani.
Metastazarea pulmonară, de obicei foarte rapidă (unică sau multiplă)
întunecă prognosticul vital.
55