Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

unde adeseori se poate palpa capul radial sub tegument, provoacă o durere
vie, accentuată de mişcările de prono-supinaţie ale antebraţului. Aceste
mişcări provoacă dureri şi fără apăsarea directă pe capul radial. Uneori se
pot percepe şi crepitaţii osoase la palpare. Există şi fracturi asociate ale
paletei humerale, ale olecranului şi capului radial.
Examenul paraclinic. Radiografia de față și de profil a cotului sunt
suficiente pentru stabilirea diagnosticului.
Diagnostic diferențial:
Contuzia de cot
Fractura de capitulum sau de epicondil
Evoluție și prognostic.
Fracturile de tip I fără deplasare au o evoluție favorabilă. Fracturile
de tip II sau III dacă consolidează în poziție vicioasă pot avea drept urmare
o evoluție nefavorabilă cu redoare de cot și limitarea mișcării de pronosupinație.
Complicaţiile cele mai frecvente sunt cele care apar la distanţă,
consecinţă a tratamentului chirurgical. Constau în:
1. Artroza şi sinostoza radio-cubitală superioară după osteosinteza
capului radial sau tulburări consecutive extirpării capului radial;
2. Deviere în valg a cotului, cu elongarea nervului cubital şi tulburări
consecutive senzitive şi motorii în teritoriul cubitalului, survine mai rar la
adult şi mai frecvent la copil, motiv pentru care este contraindicată rezecţia
capului radial în timpul perioadei de creştere;
3. Ascensiunea întregului os radial, cu deformări la nivelul
articulaţiei radiocarpiene, ce apar destul de rar şi mai ales la lucrătorii de
forţă. Durerile sunt situate în articulaţia radiocarpiană, dar mai ales în
articulaţia radio-cubitală distală.
Tratament.
Fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă se imobilizează
într-o atelă-jgheab posterioară, cu antebraţul în poziţie intermediară pentru
10 zile.
109
Fracturile cu deplasare importantă, fracturile parcelare care depăşesc
o treime din suprafaţa articulară, cele cominutive – au indicaţie chirurgicală.
Se practică rezecţia capului care poate fi urmată de o artroplastie de cap
radial, operaţie interzisă la copii. În celelalte forme se face osteosinteza cu
broşe Kirschner sau şuruburi al căror cap trebuie înfundat sub suprafața
cartilajului pentru a nu da tulburări funcționale. În fracturile de col radial se
poate practica osteosinteza cu plăcuțe cu șuruburi.
Bibliografie.
1. Antonescu DM – Patologia aparatului locomotor, Editura
medicală, 2006:895-900;
2. Rockwood and Green’s Fracture in Adults 7th Edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2009;
3. Poenaru DV, Borza I – Traumatismele aparatului locomotor, Lito
UMFT, 2008, 28-30;
4. Mason ML. Some observations on fractures of the head of the
radius with a review of 100 cases. Br J Surg 1959;42:123-132.
C. Fracturile diafizare ale antebraţului
Definiție.
Pot surveni izolat rezultând fracturi ale radiusului sau cubitusului,
dar pot interesa şi ambele oase concomitent.
Mecanism de producere.
Poate fi indirect, de obicei în căderile pe mână când curbura oaselor
antebrațului se accentuează sub acțiunea greutății corpului, sau direct în
accidentele rutiere sau în traumatismele prin agresiune când din dorința de a
se apăra din calea agentului vulnerant agresionatul se apără cu antebrațul.
Clasificare:
Fracturi diafizare ale radiusului și cubitusului
Fracturi izolate ale radiusului sau ale cubitusului
110