Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

Fractura deschisă produsă de fragmentul diafizar necesită toaletă
chirurgicală îngrijită și osteosinteză „a minima” preferabil cu ajutorul
fixatoarelor externe. În cazul unor fracturi deschise dinăuntru în afară, fără
contaminare se poate practica osteosinteza standard.
Leziunile vasculo-nervoase ale pachetului axilar necesită tratament
chirurgical de urgență, osteosinteză și arteriografie.
Imposibilitatea reducerii fracturi datorită interpoziției capsuloligamentare
sau a lungii porțiuni a bicepsului, presupune rezolvarea
chirurgicală.
În fractura asociată cu luxația capului humeral se poate face o
tentativă de reducere a luxației sub anestezie și control radiologic. În caz de
nereușită se intervine chirurgical rezolvându-se ambele leziuni.
Complicațiile tardive:
Pseudartrozele trebuie rezolvate chirurgical prin reluarea
osteosintezei și plombarea focarului de pseudartroză cu autogrefă din cresta
iliacă.
Calusurile vicioase duc cel mai adesea la tulburări funcționale
moderate, recuperabile în cea mai mare parte.
Necroza aseptică de cap humeral se poate rezolva conservator (spre
deosebire de cea de cap femural).
Periartrita scapulo-humerală, apare mai ales la vârstnici și după
imobilizări prelungite cu cotul în adducție, se tratează în general conservator
prin recuperare funcțională susținută și infiltrații locale cu corticoizi.
Bibliografie.
1. Neer CS – Displaced Proximal Humeral Fractures: Classification
and Evalution, JBJS, 1970:52A:1077-1089;
2. Antonescu DM – Patologia aparatului locomotor, Editura
medicală, 2006:866-872;
3. Rockwood and Green’s Fracture in Adults 7th Edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2009.
95
4. CourtBrown CM, Garg A, McQueen MM. The epidemiology of
proximal humeral fractures. Acta Orthop Scand 2001;72:365-371.
5. Neer CS. Four-segment classification of proximal humeral
fractures: purpose and reliable use. J Shoulder Elbow Surg 2002;11:389-
400.
B. Fracturile diafizei humerale
Definiție. Sunt situate în porțiunea aproape cilindrică a humerusului,
delimitată proximal de inserția marelui pectoral și distal de o linie
convențională care trece la patru laturi de deget deasupra interliniului
articular al cotului, reprezentând aproximativ 2-3% din totalitatea fracturilor
scheletale. Sediul cel mai frecvent este în treimea medie a diafizei humerale.
La acest nivel există permanent riscul de lezarea nervului radia, care este
situat în șanțul de torsiune, în contact intim cu osul. De obicei, fragmentele
sunt deplasate sub acțiunea mușchiului deltoid înainte și în abducție
fragmentul proximal, iar fragmentul distal sub acțiunea gravitației rămâne
vertical și rotat intern, în decalaj față de cel proximal.
Mecanism de producere.
Poate fi direct sau indirect prin hiperflexie sau torsiune.
Clasificare. Se înscriu în tipologia generală a fracturilor diafizare
putându-se descrie următoarele varietăți:
Transverse
Oblice (scurte sau lungi)
Spiroide
Bifocale
Cominutive
Diagnostic.
Examen clinic. În cadrul fracturilor diafizare ale humerusului
distingem următoarea simptomatologie:
96