Curs (moodle) – format pentru printare - OvidiusMD

Entorsele de gleznă sunt tratate de multe ori superficial de către pacient, de
aceea un tratament incorect și incomplet, duce cu ușurință la recidiva
entorsei prin instabilitatea cronică a gleznei. Din acest motiv, o informare
atentă a pacientului în acest sens este esențială.
Entorsele de grad 1: pot fi tratate prin imobilizare în fașă
elastică 10-14 zile cu evitarea efortului fizic intens până la 21
zile; elevatia membrului afectat, asociat cu AINS (local sau
general), miorelaxante
Entorsele de grad 2: imobilizare in fașă elastică sau
imobilizare în atelă gipsată 7 zile, fără încărcare pe membrul
imobilizat, repaus fizic până la 21 zile, asociat cu tratament
medicamentos AINS și miorelaxante
Entorsele de grad 3: imobilizare în atelă gipsată 21 zile, cu
lipsa încărcării active. Se asociază tratament medicamentos
cu AINS și miorelaxante. Pentru diagnosticarea exactă a
rupturii complete ligamentare, se recomandă în momentul
existenței acestei suspiciuni, suplimentarea examenului
imagistic cu efectuarea unui examen RMN
Pentru rupturi de ligament colateral sau deltoid există următoarele metode
de tratament:
Evoluție și prognostic
- Prelungirea imobilizării gipsate până la 4-6
săptămâni, urmat de o perioadă de
gimnastică medicală și recuperare
funcțională într-un centru de specialitate
- Tratament chirurgical reprezentat de sutura
elementelor ligamentare rupte cu fire lent
resorbabile (se obțin cele mai bune rezultate)
Tratamentul corect condus și respectat, duce la recuperarea completă a
mobilității și confortului articular, prognosticul fiind excelent.
39
Cea mai frecventă complicație este reprezentată de recurența entorselor,
aparatul ligamentar de susținere cedând la mișcări de intensitate din ce in ce
mai scazută.
1.Definitie
ENTORSELE DE GENUNCHI
Conf. Univ. Dr. Jenel Marian Patrascu
Entorsa genunchiului este o afectiune traumatica inchisa a genunchiului,
care cuprinde o serie de leziuni capsulo-ligamentare ce poate varia de la o
simpla elongatie a unui ligament cu rupturi fibrilare pana la ruptura franca a
unui ligament de la nivelul acestei articulatii, care a aparut in urma unei
miscari articulare fortate sau nefiziologice, care depaseste amplitudinea
normala a articulatiei respective, produse cu precadere in timpul desfasurarii
unor activitati sportive.
2. Mecanism de producere
Stabilitatea articulatiei genunchiului se datoreaza intr-o mare
proportie prezentei ligamentelor acesteia cat si a capsulei articulare. Fiecare
in parte are o functie anume in mentinerea stabilitatii optime intr-o varietate
de pozitii. Patru ligamente majore leaga oasele genunchiului : ligamentele
colaterale intern si extern si ligamentele incrucisate anterior si posterior.
Ligamentul colateral intern ofera stabilitate mediala si este lezat
printr-o miscare fortata in valgus . Este ligamentul cel mai frecvent afectat
in entorsele de genunchi.
Ligamentul colateral extern ofera stabilitate laterala, fiind lezat in
timpul unui miscari fortate in varus . Este afectat foarte rar.
40